Vis de Primavara



O adiere dulce si amara imi strabatea gandurile. Nimic mai mult decat o adiere. 

Iubesc primavara. Nu e nici cald dar nici frig. E doar placut.   Fiecare floare aparuta prevesteste o noua poveste. Povestea mea, povestea ta si a oricui.  Un milion de povesti  un milion de flori.

Adierea persista. As vrea sa plece imi aduce racoare si cladura. Nu pot sa suport prea bine toate astea dar ma straduiesc.  Acum adiere s-a transformat intr-o briza de mare, sarata.
 
M-am intins printre flori cu gandul la cer la soare si la stele.  Si asa incepe un vis de primavara.

Ma plimbam pe un camp pustiu. Doar iarba acoperea campul. Ma simteam fericita .  Nu vedeam decat orizontul. Nu gaseam niciun defect acelei lumi imaginare. Mergem  prin iarba ma invarteam  si pluteam. Nu am fost in viata mea atat de fericita.  Inima a inceput sa imi bata  mai tare si te vedeam venind spre mine.

Am alergat la tine m-ai prins si ai inceput sa ma invarti.  Pluteam, sau mai de graba zburam.
M-ai pus jos si te uitat la mine cu cei mai frumosi ochii din lume.  Te-am sarutat si am inceput sa plang.
M-am trezit.   Aveam lacrimi pe toata fata si o durere ingrozitoare imi pulsa din tot corpul.  Am inceput din nou sa plang stiind ca a fost doar un vis si ca tu ai plecat.

Ai plecat pentru totdeauna.

Comentarii

  1. Deny31 martie 2010 la 23:36

    Frumos vis de primavara...:X Dar visele sunt vise...uneori sunt delectarea noastra,alteori cosmarurile noastre.Eu sper ca,daca tot a venit primavara din visele tale...sa nu-ti fi adus si plecarea lui..daca exista un ''El''...si nici lacrimi pe obraz:* Pt ca faci parte din acel grup mic de persoane care intr-adevar nu merita asta.>:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria Antoanela23 iunie 2010 la 16:35

    Multumesc mult! Si nu am nicio problema.

    RăspundețiȘtergere
  3. Unknown5 martie 2011 la 17:06

    Interesant scris, imi place!Mai ales ca este de mai an...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!

Postări populare de pe acest blog

Capitolul 8. Neasteptat

Sara Bareilles - Breath again In graba mea de a iesi din casa, din locul cosmarurilor, mi-am lasat telefonul pe noptiera.  Ce prostie, oamenii in general sunt morti fara posibilitatea de a comunica.  Era oarecum amuzant avand in vedere ca imi testa capaciatea de a supravietui.  Dragut! cu siguranta astazi voi avea cea mai mare nevoie de telefon. Cum anticipasem de dimineata, ziua mi-a cerut intruna telefonul, ba pentru calcule imposibile la chimie, ba pentru cronometrare, orice care sa foloseasca tehnologia mea inexistenta momentan.  A trebuit sa intreb pe toata lumea cat e ceasul si sa calculez pe hartie tot.  In concluzie o zi groaznica.  Partea cea mai proasta a fost ca Tavi nu a aparut deloc la scaoala, sau cel putin eu nu l-am vazut deloc astazi.  Eram atat de curiaoasa daca noaptea a reusit sa ne aduca pe amandoi pe aceeasi linie de plutire sau daca inca mai era suparat pe mine.  Nevoia mea de comunicare a ramas nesatisfacuta pana la sfarsitul orelor, cu exceptia catorva
Citiți mai multe

Sunt tot ce vezi

Imagine
Intr-o clipa totul se sfarseste Si ce ramane oare? Ramane-o inima, Ce-alinarea nu-si gaseste, Ramane-un suflet, Ce-amintirile-si traieste. Sunt tot ce vezi si chiar mai mult. Sunt soare,luna, cer, pamant. Sunt foc si gheata. Sunt iubire si speranta. Dar si ele sunt in Eu Chiar de eu sunt ce-si si ele. Si de-s toate la un loc, Si eu voi fi cu ele . Sunt tot ce vezi si chiar mai mult, Pentru ca la tot ce vezi eu am in plus, Pe Mine, Eu ce n-a apus.
Citiți mai multe

Insomnie de vara

Imagine
Noaptea se revarsa din nou peste intreaga lume si aduce o data cu ea nelinistea mea. Inca o noapte in care nu pot sa adorm. Inca o incercare disperata de gasi linistea mea pe care am pierdut-o nu stiu cum. De data asta am un plan: trebuia sa ma obosesc atat de tare incat organismul meu pur si simplu sa cedeze. In seara asta aveam de gand sa merg la alergat si sa fac tot posibilul sa ma intorc cat mai obosita acasa.  Si alerg si alerg si alerg. Incerc sa nu ma gandesc la nimic, nici la ziua de ieri si nici la ziua de maine si totusi simteam golul din mine in toata puterea lui. Alergam mai tare si mai tare, sa scap de toate, sa fug de toate, sa uit de toate, dar traseul meu se incheie si acum alerg din nou spre probleme, amintiri, neliniste si insomnii.  Ajung acasa, ca de obicei mai rosie la fata ca rosia, daca cineva m-ar vedea acum s-ar speria si ar chema ambulanta, dar eu eram bine, m-am obisnuit deja cu fata asta, fac un dus, beau multa multa apa, imi pornesc radioul pe magic fm,
Citiți mai multe