Privire spre univers



Zbor spre univers urmata de umbra mea. Vad Luna vad soarele si mai presus de toate ma vad pe mine. Stele peste stele, oameni peste oameni, peste tot e tot. E pretutindeni il inspir si il expir. Il simt il traiesc si el ma traieste pe mine. Universul e tot si in acelasi timp nimic.

Il vad el ma vede. Ma cearta si ma iarta e al meu si eu sunt al lui. Ma iubeste si ma protejeaza. De ce? De ce face asta ? Eu nu ii fac nimic dar el ma ajuta
De ce o face?


Un univers e tot ce vreau . E universul meu.


In acest univers simplu si complex , sunt numai eu si astept sa creasaca si sa se mareasca odata cu mine. Primesc aici pe oricine ar vrea sa intre si nu alung pe nimeni. Poti intra si tu in univesrul meu dar oare vei vrea asa ramai? Oare iti va placea sa fi protejat si iubit de mine?

Poate ca nu dar daca vei vrea, vei pleca. Au mai plecat si au mai venit si altii dar parca eu as vrea ca tu sa ramai.
De ce ? De ce vreau ca tu sa ramai mai mult ca altii? De ce conteaza daca tu ramai sau nu? De ce?

Ai privit putin inaintru pentru a vedea daca ti-ar placea sa ramai, dar nu te-ai hotarat inca.
Oare te vei hotara?
Oare vei ramane?

Comentarii

  1. ,,Ai privit putin inauntru pentru a vedea daca ti-ar placea sa ramai, dar nu te-ai hotarat inca.Oare te vei hotara?Oare vei ramane?'' - Cu siguranta,DA!:):* Cum sa nu raman intr-un asemenea univers..unde se gaseste pace din belsug...poveste...vise..''ploi''..zambete...puritate...experienta...dor...iubire:X Esti o sursa de sentimente incredibile:*:*:*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!

Postări populare de pe acest blog

Capitolul 8. Neasteptat

Sunt tot ce vezi

Insomnie de vara