luni, 26 aprilie 2010

Lacrimi oarbe




Lacrimi oarbe.
N-aveti curaj nici sa ma salutati.
De ce?
De ce mi-ati fost aduse
in suflet si-n putere?
De ce-ati venit pe lume?
De ce v-ascundeti iara?

                                                                        Lacrimi oarbe.
N-ati cerut nimic si totusi eu va iert.
Va iert de tot.
Va spun nimic.
M-ascund din nou.
Si ma ridic.  

Lacrimi oarbe
Ce mai vreti?
V-am dat cam tot.
Voi nu vedeti?
Nu vedeti ce-mi faceti?
Nu vedeti ce vreti .

O lacrimi oarbe.

Oare..



M-ai numit "cea mai buna prietena"
Mai bine taceai
Mi-ai oferit amintiri,
Mai bine uitai.
Ai stat langa mine,
Mai bine plecai.
Pentru ca acum taci, uiti si pleci.

Mi-ai promis ca va fi bine si ai plecat.
Mi-ai promis ca ne vom distra si m-ai uitat.
Mi-ai promis o lume si tu nici nu ai existat.

M-ai dezamagit iar eu te-am crezut.
M-ai abandonat iar eu te-am strans mai tare.
M-ai uitat, iar eu te-am pus in cel mai frumos loc
                                  In amintiri!

joi, 15 aprilie 2010

Ninsoarea!



Ninge. Ce ciudat. E primavara si totusi ninge. Acesti fulgi nu sunt reci, dar totuisi inghetati, nu sunt multi dar suficienti. La fel ca si acei fulgi din iarna si acestia danseaza in aer. Si acestia albesc pamantul. Si acestia ma incanta.

Aceasta ninsoare nu este rece dar totusi ma infioara. Poate pentru ca vesteste o schimbare. Nu se poate nu mi-e frica de schimbare. Cu siguranta vesteste pierderea fulgilor din casa lor.

De ce ai vi dupa mine pe aceasta ninsoare?  Nu ai plecat?  Ai spus ca pleci.  Ce mai vrei de la mine?

-Nu poti fugi la nesfarsit.

-Cine a zis ca fug?

-Asculta-ma macar o secunda.

-De ce ai venit sa imi  strici ninsoarea?

-Ce ninsoare?

-Uite.

-Bine bine ! Dar nu vrei sa ma asculti si apoi sa privesti ninsoarea cu mine?

-De ce as vrea sa privesc ninsoarea cu tine?

-Stai nu pleca.

-Eu nu plec . Tu ai plecat. Ce mai vrei acum?  Sa cersesti iertare?  Daca asta vrei poftim te iert. Te absolv de orice vina.  Acum poti te rog sa pleci?

-Asta vrei?

In unele situati chiar daca vrei sa spui nu spui da si asa a fost si acum .

-Da!

-Bine atunci plec.

Si s-a dus.  Acum stiu ce imi spunea ninsoarea.  Voia sa  ma anunte ca va veni.  Ninsoarea voia sa ma protejeze.  Eu am lasat-o.  Fara sa imi dau seama dar am lasat-o.  M-a acoperit si inca o face deci nu simt nimic.  Si de ce as face-o?  De ce as suferi pentru el?  Merita?  De ce ar merita?  M-a iubit?  Nu stiu.
Il iubesc? Poate.  Deci cu poate nu merge asa ca totul e bine insa tot simt un gol.

El a plecat eu ce vina am?  El a plecat si apoi a venit din nou pentru nimic.


Trebuia sa ii spun ca voi uita tot ce a spus?  Ca nu ma intereseaza decat momentul de fata si sa ii spun ca inca il mai iubesc?  De ce? Stiu cum gandeste el

.Si asta era ceea ce gandea el acum:Va veni sa cerseasca mila mea.  Ma va implora sa o accept din nou. Sigur va veni in curand.  Dar de ce nu a vrut sa ma asculte?   Voiam sa ii spun ca  de fept nu am parasit-o ca era doar un test.  Doar sa vad cum ar actiona daca eu i-as da papucii Ai picat testul .  Cand va veni ii voi spune ca nu imi pasa ca nu vreau sa o mai vad si sa ma lase in pace.


De ce nu imi revin inca?  De ce mai simt acel gol dureros in mine?  Mi-a spus ca ma iubeste.  Unde e ninsoarea?  Unde?  O vreau. Vreau sa ma protejeze iar. Sa ma iubeasca si sa ma tina minete. Sa ma acopere cu  fulgii ei catifelati si  sa ma protejeze inca o data.

Ninsoarea nu a mai venit.  Si eu am adormit  plangand, visand asteptand, Ninsoarea.

Da si Nu



El si Ea se iubeau.  Erau fericiti.  Intr-o zi ea il intreaba:
-De ce ?

-Pentru ca.

-Cum?

-Asa.

-Cand?

-Mereu.

-Cine?

-Tu.

-Unde?

-Eu.

-Esti?

-Nu.

-Sunt?

-Da.

-Mereu?


-Intotdeauna.


El era NU ea era DA.  De ce s-au cunoscut?  Pentru ca.  Cum s-au cunoscut?  Asa. Cand s-au cunoscut?  Mereu. Cine le-a facutc cunostinta?  Tu  Unde le-ai facut cunostinta?  In eu. 

Intr-o zi s-au despartit si
DE  CE a devenit NU EXISTA.
CUM a devenit NICIDECUM.
CAND a devenit  A FOST ODATA CA NICIODATA.
CINE a devenit NIMENI.
UNDE a devenit  NICAIERI.
MEREU a devenit NICIODATA.

-Vrei sa  le faci din nou cunostinta?
-DA
-II vei uita?
-NU.

Acum NU o iubeste din nou pe DA si spera sa nu se mai desparta  Niciodata, Nicaieri. Nimeni sa nu ii desparta. Totul sa devina A fost odata ca niciodata.  Sa nu se certe nicidecum.  Si tristetea sa nu existe.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Alb si Negru




Ai cazut, o satlp al disperarii
Ai cazut si nimeni nu te vrea
asa cum nici inima mea 
nu spera la iubirea ta. 




 Marginea se apropie si ma cuprinde.
Ma inghite incet incet.
De ce astept ca soarta mea.
Subit sa se schimbe?



 O iubita amorteala,
Ce astepti tu de la  mine?
O mica sarutare  care sa ma tina
Doar in tine?

De ce sa nu cred ca maine va fi iar?
De ce sa nu sper ca voi cadea 
candva pe taramul cel uitat 
de-al cui m-am saturat. 


 Ce e soarele?
Ce e luna?
Ce-i iubirea si minciuna?
Ce e rau si ce e bine?
Ce se va-tampla cu mine?
  What you mean to me?
You are really me.

duminică, 4 aprilie 2010

Contrazice-ma daca poti!!!



Perfectiunea.
Probleme.
Toti cautam perfectiunea. Sau asa credem.  Poate unii cred ca nu o cauta, sau nu vor sa accepte.  Nu vreau sa dezvolt problema pe aceasta parte deci fiecare cu ce vrea sa caute.

Din nou ajung la perfectiune.
Dumnezeu e perfect.  El l-a creat pe om.  Concluzie?
Tot ce a creat Dumnezeu e perfect. Rezulta omul e perfect.

Acum , daca omul e perfect si cauta perfectiunea de ce nu a gasit-o pana acum?  O are.  Omul vede perfectiunea peste tot si, la fel ca si lumina care se vede doar in intuneric , perfectiunea nu se vede decat in imperfectiune.  Tot ce ne inconjoara e perfect, deci nu se vede decat imperfectiune. Pe un perete alb nu vezi decat petele negre, la fel in perfectiune nu vezi decat inperfectiunea.   De ce sunt astfel puse conceptele nu  pot raspunde.  Dar daca nu v-am convins mai am argumente.

Argumentele de mai sus au fost puse pe baza credintei sau doctrinei crestine in baza careia Dumnezeu a creat lumea.  Pentru cei care cred ca totul e un basm am si argumente stiintifice.

Sa ne rezumam doar la organismul uman.
Toate organele sunt de o complexitate incredibila.  Numai creerul este atat de complex incat nici el nu se intelege pe sine.  Toate functiile vitale sunt aranjate si ordonate in asa fel incat fiecare face ceva vital si de neconceput daca ar fi altfel.  Cum ar fi sa avem  umerii jos si mainile de la mijloc. Sau inima in loc de creier si invers.

Cand se intampla ca o persoana sa se nasca cu malformatii, acel om este perfect?  Nu el este imperfect. Si in comparatie cu el  noi suntem cei perfecti.  Unele malformatii provoaca moartea, este asta perfectiunea?

Pe de alta parte se spune ca cercul este perfect.  Omul a creat cercul?  L-a vazut la Luna, l-a vazut la Soare si l-a copiat "fara greseala", perfect.  Ce are acel cerc perfect. Totul regulat si identic cu un milion de alte cercuri?  Aceasta este perfectiunea?  Identitatea?  Posibilitatea de a o copia de un miliard de ori?

Oare perfectiunea nu consta in complexitate?   Lumea este complexa. De ce Dumnezue ar vrea sa creeze o lume imperfecta? Pe de alta parte de  ce lumea  s-ar construi singura cu defecte?  Spune-mi macar un defect la lume.  Eu nu il gasesc.  Omul cautand "perfectiunea" a creat imperfectiunea care ne distruge, care nu a existat.

Toate conceptele sunt gresite, iar eu nu le pot schimba.  Am nevoie de ajutor.

Daca nu ati inteles ideea mea si aveti nevoie de lamuriri va rog sa lasati comentarii.
Am dezbatut problema pe toate partile posibile cred.

Si ce?

Am suferit. Si ce, toti am suferit.
Am plans. Si ce, nu exista ochi fara lacrimi.
Am inghitit in sec. Si ce, crezi ca toti avem ce inghiti?
Am fost lovita. Si ce, tu nu ai lovit?
Am fost ranita. Si ce , mereu vom fi raniti.
Am fost incrijorata. Si ce? Asta inseamna iubire.


Am esuat. Si ce? Toti esuam.
Am gresit. Si ce, nu exista om fara greseli.
Am sangerat. Si ce, acum esti puternic.
Am fost dezamagita. Si ce , crezi ca esti singura?
Am fost amagita. Si ce, mereu vei fi.

Si ce?  Ii pasa cuiva de ceea ce tu ai fost sau vei mai fi?  Ii pasa cuiva ca te doare?