duminică, 31 octombrie 2010

Capitolul 6. Petrecerea II


Toploader - Dancing in the Moonlight



  Dimineata a venit destul de greu, dar intr-un final soarele s-a hotarat sa rasara. Am plecat pe la ora 8 cu ai mei la cumparaturi.  Am hotarat sa isi faca si ei aparitia la petrecere, dar asta undeva pe dimineata.  Cumparaturile nu au durat atat de mult pe cat ne asteptam, deoarece am mers la un magazin care oferea cam toatele produsele la bax deci totul a decurs destul de rapid.  La ora 10 toate  cumparaturile erau in masina si  mai lipsea ajutorul meu.

-'Neata!
-'Neata!
-Deci mergem?
-O secunda.  Chiara daca totul era gata cu jumatate de ora inainte tot mai ramanea ceva de facut astfel incat el sa ma astepte.

Dupa ce mi-am pus geanta cu haine in masina, am plecat.  De data asta m-am concentrat la maxim pe ignorarea pericolului si aproape a functionat cu mentiunea ca am stat cu ochii inchisi.


Toate erau pregatite si mai aveam o ora pana la petrecere.  Singurul lucru care ma ingrijora era suspiciunea lui
Tavi referitoare la mine, a observat ca  am ceva probleme de vedere si deoarece nu m-am gandit destul de repede la o boala, el a ramas suspicios.   Ne-am dus fiecare la dus , dupa care ne-am pregatit pentru party( cum se zice mai nou).

-Hei, arat bine? L-am intrebat eu.
-Superb!  Dar eu?
-Hmm...  Nu stiu  cred ca o cravata stransa si  o camasa s-ar potrivii mai bine.  Se pare ca obiceiul ironiei revenise.  Si ce?  am inceput amandoi sa radem.


Cel mai asteptat lucru, toate masinile au ajuns deodata. De ce nu ma surprinde?  Am pornit muzica la maxim si am mers sa intampin oaspetii. Desi intrau in casa mea, nu toti s-au obosit sa ma salute, dar asta e viata.

Petrecerea a inceput, toata lumea dansa, toata lumea avea un pahar in mana, deci toata lumea era aprinsa.


Dupa un timp totusi sitiuatia s-a irautatit.  Majoritatea lumii era beata ceea ce este foarte rau pentru mine pentru ca trebuia sa ii controlez.  Astefel doi dintre "prietenii" mei s-au luat la cearta si erau pe punctul de a se lua la bataie, iar eu am luat cea mai neinspirata decizie. M-am bagat intre ei. Nu a fost asa de rau cat timp doare se ceratau, dar.....   ei bine, am incasat o palma, din greseala, moment in care toata lumea s-a oprit din dansat si din povestit si muzica  la fel ca restul s-au oprit.  Cei doi nu se mai certau si se uitau amandoi speriati la mine.  Toatul era foarte amuzant avand in vedere ca se agitau amandoi incercand sa  ma ajute, desi eu, inafara de  niste intepaturi pe fata si transpiratie care sa imi curga  pe langa rana , nu aveam nimic.


Din pacate cei doi aveau motive sa se ingrijoreze pentru ca eu nu primisem o palma, de fapt am fost zgariata din greseala cu un ciob de sticla, iar transpiratia nu era deloc transpiratie, era sange.  In momentul in care am realizat asta  le-am zis celor doi sa ma astepte afara  iar eu am mers la baie sa ma curat de tot sangele de pe fata.


-V-ati calmat?
-Hei imi pare foarte rau.  Nu am vru......
-Da, da stiu nu ai vrut sa ma lovesti si asa mai departe. Dar te-ai calmat?
-Da, dar serios imi pare rau .  L-am lasat sa isi continue cu scuzele, dupa care am trecut la urmatorul.
-Tu te-ai calmat?
-Da. Imi pare foarte rau pentru tot ce s-a intamplat.....
-Bun. Mai aveti probleme de rezolvat? pentru ca daca da, atunci va trebui sa va rog sa ramaneti afara pentru restul serii.
-Nu, nu, totul e bine. 
-Bun atunci sper sa nu mai avem probleme.....
-Ela esti bine?
-Da Tavi, nu am nimic. Discutam cu acesti doi prieteni doar.
-Care dintre voi a lovit-o am sa va arat eu voua cum se trateaza o fata.  Si era pe cale sa il loveasca pe unul dintre ei dar l-am oprit la timp.
-Tavi, a fost un accident, stai linistit si lasa-i in pace, te rog.
-Serios Ela, adica te-au lovit.
-Da si nu am murit. Nu am nimic. A fost un accident, hai sa intram inauntru sa nu se mai intample ceva din nou.
-Bine, dar voi doi sa stati departe de ea.
-O haide!

Am intrat amandoi in casa si am reusit sa ii culcam pe toti  la sosirea parintilor mei.

Dimineata, in schimb sa aduca luciditate, i-a ametit si mai tare. Toti  erau buimaciti, cat despre toaleta sa nu mai spun ca era un dezastru si o coada interminabila.  Ma intreb de ce am adus bere si vin si alte chestii de astea la petrecere?  In fine in jur de ora 3 toti erau mancati si pregatiti de plecare, si slava Domnului nu au spart niciun geam si nu mi-au spart televizorul si farfuriile si toate chestiile care se pot sparge, deci daunele nu au fost foarte mari. 

Dupa plecarea invitatilor singurul care a ramas a fost Tavi.  Acesta a insistat sa ramana si sa ma ajute la curatenie, desi i-am spus ca nu e nevoie. Pana la urma am ramas 4 persoane la curatenie si o singura persoana  care sa doreasca sa afle ceva in urma curateniei.  Ce e inneregula cu mine si ce ascund cu adevarat? Aceste erau intrebarile care l-au facut pe Tavi atat de inversunat in a sta la curatenie.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Capitolul 6. Petrecerea I


Switchfoot - Always

                                                                       Capitolul  6.  Petrecerea


    Am decis!  Gata, nu mai las trecutul sa imi decida viitorul.  E timpul sa merg din nou pe acelasi drum, e timpul sa imi reiau viata asa cum era. E timpul ca totul sa decurga asa cum acea zi nu s-ar fi intamplat. 
E timpul sa merg din nou la cabana.  Deci asa cum am hotarat ma voi duce.  

Toata problema era, cum sa ajung acolo.  Tata nu mi se parea o alternativa prea convenabila, cat despre posibili prieteni, ei bine acestia nu prea existau.

Am privit pe fereastra si am vazut ca s-ar putea sa ploua mai tarziu deci voi  avea nevoie de umbrela. De aici si ideea geniala.  Baiatul care mi-a gasit umbrela cu siguranta are carnet (In ziua de azi cine nu il are?). Si totusi acest baiat imi era un necunoscut, si nu puteam lua legatura in niciun fel cu el.  Ce ramanea de facut? Trebuia sa imi aman excursia cel putin pana maine cand voi incerca sa vorbesc cu el. 

Am ajuns mai repede la scoala si m-am asezat pe o banca asteptand ca persoana pe care o cautam sa apara in curtea scolii.  Si iata-l.  M-am grabit sa ajung la el si era cat pe ce sa cad peste el.

-Salut!
-Salut!  aaa tu esti fata cu umbrela!
-Da, eu sunt.
-Ce mai faci?
-De fapt am nevoie de ajutor.
-Spune! Cu ce te pot  ajuta?
-Ei bine, trebuie sa ajung la o cabana, sa aranjez cateva lucruri si nu are cine sa ma duca.
-Cat de departe e cabana?
-Nu iti face griji e aproape de iesirea din oras,  cat despre masina vei lua masina  mea.
-Ok mie imi convine, dar nu te supara ca intreb, de ce eu?  Super trebuia tu sa intrebi!
-Ei bine daca nu vrei voi vorbi cu altcineva!
-Hei am zis ca sunt de acord.  Doar am intrebat.  Ideea e ca nu ma cunosti si totusi ai incredere in mine.
-Pai nu stiu pe cineva disponibil vineri dupamasa si partea cu increderea mai vedem.
-Aaa deci in seara asta ai nevoie?
-Cam da. E vreo problema?
-Nu, e ok.  La cat ai vrea? Pai chiar dupa scoala ar fi ok?
-Da.
-Bine atunci ne vedem la 2 la iesire. Pana la 2 ai ore, nu?
-Da.
-Perfect. Ne vedem atunci.

De-a lungul discutiei in mintea mea s-a conturat un plan.  Un singur cuvat era suficient pentru a spune ce aveam de gand: "PETRECERE" la cabana.  Parintii mei nu cred ca vor opune rezistenta avand in vedere ca am fost o stafie de aproape un an,  asa ca trebuia sa impart invitatiile.  Asta da provocare!

In clasa nimeni nu m-a observat cand m-am pozitionat in fata catedrei asteptand atentie, asa ca mi-am luat inima in dinti si am inceput:
 -HEI!!!  MA ASCULTATI?  Ce liniste s-a facut.    MAINE SEARA PETRECERE LA CABANA PARINTILLOR MEI.  Cabana se afla la 4 Km de la iesirea din oras.  La 4 km exista o straduta, o luati pe acea straduta si la capatul ei veti da de Cabana, e singura de acolo deci nu aveti cum sa o ratati!  SUNTETI TOTI INVITATI!!!

Toti colegii au inceput sa vorbeasca despre asta, deci eu m-am retras. Totusi inainte am scris numarul meu de telefon pe tabla  in caz ca cineva se va pierde, si am scris ora 20.   Apoi m-am dus sa imi anunt parintii de planurile din week-end, si au parut entuziasmati.

Mai erau doar cateva lucruri de pus la punct de aici. Aveam nevoie de decoratii si de produse de menaj, respectiv  pahare de unica folosinta si alte chestii de genul asta. Ei bine singura problema era ca nu aveam toate aceste lucruri deci trebuia sa dau pe la un supermarket. O alta problema era ca nu aveam destui bani la mine deci trebuia sa merg si pana acasa. Deci  acest baiat va trebui sa vina cu mine peste tot.  Am hotarat ca mancarea  si bauta sa le iau numai maine, pentru a fi mai rapida la magazin. 

Toata aceasta agitatie m-a scos din plictiseala cotidiana si mi-a tinut mintea ocupata.  Restul zilei a continuat intr-o maniera foarte solicitanta. A trebuit sa repet indicatiile de cel putin 10 ori, si a trebuit sa imi spun numarul de telefon cam tot de atatea ori.  Pe langa asta a trebuit sa mai raspund la inca multe intrebari care nu imi trecuse prin cap: daca parintii mei vor fi acolo? daca pot dormi la mine? daca este wireless?  ce muzica va fi? si tot felul de chesti.   Cea mai amuzanta intrebare cred ca a fost daca putem ramane si duminica si cum nu ma gandisem la asa ceva  am spus ca voi vedea. Cat despre celelalte intrebari ei bine la inceput raspundeam cu o intrebare dar apoi  am invatat sa dau raspunsuri care sa multumeasca pe toata lumea.

Mai erau  15 minute pana la ora 2  si toata lumea parea foarte interesata de evenimentul de maine, iar eu eram stresata de intalnirea cu  baiatul care urma sa ma duca cu masina.  Nu am realizat pana in acel moment ca habar nu aveam cum il chema  si probabil nici el nu stia acest lucru. Deci  primul lucru care era de spus era numele meu, sau ceva de genu.

Clopotelul a sunat si eu ma pregateam incet de plecare, incet dar fortat.

-Hey!
-Salut. Deci incotro?
-Pai mai intai la mine sa luam masina si niste bani iar mai  apoi la un supermarket.
-La supermarket?
-Da, am cateva chestii de cumparat.
-Bine.
-Imi pare rau dar nu ti-am retinut numele.
-Nu pot sa cred ca nu m-am prezentat. Sunt  Tavi.
-Eu sunt Ela.

Am continuat discutia povestind despre ore si despre profi.  Eram de 2 luni in scoala asta si inca nu  stiam cum ii cheama pe profesorii mei cei mai importanti, deci  discutia s-a purtat mai mult pe recunoasterea, de catre mine, a unor profesori.

Acasa mi-am pregatit in 15 minute tot ce aveam nevoie, laptop-ul, niste haine de schimb, cateva carpe si lavete, si  alte cateva lucruri necesare.  Am luat banii, cheile si am iesit.

-Deci unde spuneai ca e cabana?
-Mai intai la supermarket.
-A da, am uitat.
-La care vrei sa mergem?
-Cel de la iesirea spre vest.
-Foarte bine.

Am pierdut cam  1 ora in magazin invartindu-ma nehotarat printre rafturi.  Noroc cu ajutoarul meu.
-Tavi, nu ai vazut cumva unde sunt  prosoapele de hartie?
-Sunt langa tine.
-Unde..., nu le vad.
-Sunt in partea dreapta.
-Vai..  Radeam  de mine cum nu am mai ras demult. Nu pot sa cred ca nu le-am vazut.

Am plecat de la supermarket destul de incarcati, nu am putut sa nu iau o sticla de suc si ceva de mancare, sa avem cat timp vom fi acolo. Am pornit la drum discutand, despre produsele de pe piata si despre  rolul supermarket-ului in societate.  Subiecte banale, dar pentru mine erau chiar antrenante.  Discutand eram cat pe ce sa trec, fara sa imi dau seama, de curba ,dar norocul nu a fost de partea mea. Desi Tavi conducea destul de incet , cand treceam curba mi-am inclestat  mainile de scaun si am inchis ochii.

-Ela!!!  Vocea lui era foarte alarmata. Ela! ce se intampla?
-Aaa...
-Ela!!
-Imi pare rau.
-Ela esti bine?  Am simtit cum ma scutura usor. Atunci am deschis ochii.
Fata lui era foarte aproape de a mea  si din cauza asta nu vedeam foarte clar.
-Da da. Nu am nimic.  Atunci s-a departat si s-a  relaxat in scaunul lui.  Imi pare rau.
-De ce iti ceri scuze?
-Nu stiu. Te-am speriat.
-Nu ai facut-o intentionat. Nu ai niciun motiv sa iti ceri scuze. Spune-mi ce s-a intamplat?
-Aaa....
-Ela?!
-Nu vreau sa vorbesc despre asta, bine?
-Bine!
-Putem pleca mai departe te rog?
-Da , bineinteles.

Ne-am continuat drumul si pana la cabana discutia a fost putin mai tensionata, el incercand sa imbunatateasca situatia iar eu incercand sa imi stapanesc emotiile.

-Unde e cabana?
-Aaaa.... Tot inainte.  Aaa.. uite-o.
-Wow...  asta da cabana.
-Mda. E mostenire de familie.

El a oprit, eu am coborat din masina si am deschis poarta. Dupa ce masina era parcata, am inchis impreuna poarta si apoi ne-am indreptat spre masina.

-Ma ajuti sa duc astea in casa?
-Da, cum sa nu.

-Pentru ce ai nevoie de toate astea?
-Aaa... Nu ti-am zis?
-Nu.  Si a inceput sa rada.  Radeam impreuna acum.
-De fapt dau o petrecere maine seara.  Aaa... si apropo de asta esti invitat si nu accept "nu" ca raspuns.
-Maine?
-Da.
-O sa vad ce pot face.
-Bine!
-Poti merge sa deschizi toate ferestrele de la etaj, din toate camerele? Te rog?!
-Da, da.

  In timp ce Tavi deschidea ferestrele de la etaj eu m-am ocupat de cele de la parter.  Dupa care m-am apucat sa sterg praful,  imediat venind si el sa ma ajute.  Dupa ce am terminat cu  praful,  eu am iesit afara sa curat masa, iar Tavi a ramas inauntru sa porneasca aparatele.  Imediat ce am terminat  de curatat masa de afara , am pregatit o gustare, si ne-am asezat amadoi la masa.
  Dupa masa am continuat curatenia, terminand pana la ora 7.
  Pe masina mi-am amintit de playlist-ul pentru petrecere si  l-am rugat pe Tavi sa ma ajute.  Totul a decurs destul de repede. Playlist-ul fiind gata in 30 de minute cu un numar de 300 de melodii,  eu urmand sa le  descarc in noaptea asta.

-Maine esti ocupat?
-Aaa... Am ceva obligatii de familie, dar daca ai nevoie de mine cred  ca pot sa te ajut.
-Ar fi grozav daca m-ai putea ajuta.  CAm pe la ora ai putea fi disponibili?
-La cat ai avea nevoie?
-La mine cu cat mai repede cu atat mai bine.
-Bine, atunci imi voi elibera programul pe toata ziua.  Atunci dupa ce terminam cu organizarea  venim din nou in oras?
-Nu cred ca vom avea foarte mult timp, deci ar trebui sa iti pui hainele  pentru petrecere cu tine.
-Foarte bine atunci.
-Tavi, sa sti ca m-ai salvat! Nu stiu ce ma faceam fara tine.
-Cu mare placere.  Oricand ai nevoie de ajutor .
-Noapte buna!
-Noapte buna!  Ne vedem atunci dimineata la 10?
-Da, e ok.

I-am  dat numarul meu de telefon, sa ma sune in caz ca intervin ceva modificari.  Dupa care eu am intrat in casa, el plecand .

{ deoarece acest capitol este de o complexitate mai mare, am hotarat sa il impart in 2 parti,  sper sa va placa}

marți, 12 octombrie 2010

Capitolul 5. Realitatea un chin?


Nicholas Hooper

                                                                Capitolul 5. Realitatea un chin?



Am alergat spre clasa, furioasa si dezorientata.  M-am impiedicat de 2 ori si  era sa ratez clasa, noroc ca m-am uitat, cand am plecat de acasa in ce sala aveam ora. Treceam pe langa fiecare sala cu frica ca voi gasi numarul  care ma intereseaza si iata-l .    Am intrat in clasa, uda si dezorientata. Un lucru cidat totusi, profesoara nu era inca la ora.  Matematica, luni dimineata este chiar un chin mai ales la prima ora.  Profesoara nu intarzia niciodata,ceea ce poate insemna ori ca nu este la scoala ori ca intarzie  dintr-un motiv intemeiat.   Am cautat repede un loc pentru a evita privirile curioase, si din nefericire singurul loc era in prima banca, acolo unde toti ma puteau vedea.


M-am asezat si  mi-am scos manualele.  Simte-am ca am uitat ceva.  Am ignorat sentimentul pe cat posibil.  In timp am ajuns la concluzia ca e mai bine sa stiu ca am uitat ceva decat sa stiu ce am uitat.    Ma uitam pe geam sa vad cum picaturile de apa cad  si din nefericire mi-am amintit ce am uitat.  Chiar in momentul in care am vrut sa ma ridic sa imi recuperez umbrela pe care am lasat-o in curtea scolii, a intrat profesoara.

-Scoate-ti o foaie de hartie!  Super !! nu putea-ai gasi o zi mai buna sa ma ti in clasa.

Eram blocata in clasa fara sa imi pot lua umbrela si cu un test la trigonometrie de ne facut. Cine se putea gandi la sinus si cosinus  dimineata la prima ora, cand afara ploua si tu ti-ai pierdut umbrela.  Ei bine m-am concentrat si speram sa termin la timp ca sa nu raman in pauza, si mai speram sa nu mai ploua cand  se va termina ora.

Toate sperantele mele s-au stins cand s-a sunat  si afara inca ploua , iar eu nu terminasem  inca testul. Ultimele secunde treceau atat de repede. Ultimul cuvant, ultima cifra, gata!

Am alergat in curtea scolii cu haina in mana si cu ghiozdanul pe jumatate deschis.  Am iesit disperata in ploaie sa imi caut umbrela.  Ploaia s-a intetit iar eu eram in mijlocul curtii uda pana la piele cu ghiozdanul deschis si cu haina in mana. Umbrela mea nu era nicaieri.  M-au trecut fiorii, si amintirile au inceput sa curga:



-Buna ! Numele meu e Stefan. Nu am apucat sa ma prezit pauza trecuta.
-Buna1 Eu sunt Micaela, dar imi poti spune Ela.
-Unde stai?
-Aaa  pe strada Rozelor. Tu?
-Eu stau  pe Paris.
-Serios?
-Cam da. Am observat ca nu ai umbrela.
-Aa da. De fapt e o incurcatura. 
-Ce s-a intamplat?
-Azi dimineata toate umbrelele din casa s-au dovedit a fi stricate si  ei bine, eu am gasit  una micuta care inca era functionala. Iar aceasta am lasat-o in autobuz. Deci ...
-E ok mergem impreuna acasa. Oricum strazile sunt foarte apropiate si deci nu e nicio problema.
-Serios acum, nu e nevoie sa faci asta.
-E ok! ti-am spus stam aproape. 
-Da. Mersi mult!!
-Hey nicio problema.
-Ok atunci ne vedem dupa ore.
-Ok.
M-a asteptat la iesirea din clasa si avea un zambet care  parea foarte amuzat de ceva.  
-Ce e asa de amuzant?
-A nu!  Nimic.
-Serios?
-Da, da sunt foarte serios. Deci mergem?
-Doar o secunda.   Anda!!!
-Da.
-Imi poti imprumuta caietul tau de biologie pana maine?
-Aaa..  I l-am dat Flaviei. Te superi?
-Nu, nu, e ok.
-Bine atunci ne vedem maine.
-OK
Intre timp el isi scoase din ghiozdan caietul si mi-l dadu.
-Poftim!
-Multumesc!
Am mers prin ploaie unul langa altul cat mai adunati  si totusi ploaia a reusit sa ne ude pe amndoi pe jumatate. eu urma sa o iau pe o straduta unde mai aveam de mers inca ceva , iar  el  mai avea de facut cativa pasi. Voiam sa ii multumesc si sa plec, dar...
-Hey stai!
M-am intors. S-a apropiat de mine cu umbrela
-Doar nu crezi ca te las sa mergi prin ploaie?
-Nu mai ploua asa de tare si oricum e aproape.
-Asta s-o crezi tu. Poftim!  Pastreaz-o de acum e a ta. Eu mai am o gramada asa ca ma pot lipsi de ea. Sper sa iti foloseasca tot timpul.
-Mersi dar nu e nevoie.
-O haide e doar o umbrela.
Iar eu am plecat cu umbrela lasand-ul in ploaie uitandu-se in urma mea.


Aceasta a fost umbrela pe care nu o gasesc. Aceasta umbrela care insemna totul a disparut in ploaie.  De ce aceasta umbrela?  Legatura mea s-a pierdut.
Am stat in ploaie pana ce sunetul clopotelului m-a trezit la relitate, reamintindu-mi scena iar si iar. Am intrat in scoala lovinduma de toate persoanele care pana acum probabil se uitau la mine cum stau in ploaie. Toate hainele imi erau ude.  M-am dus la baie si am incecat sa vad daca mai exista ceva uscat in mine. Si nu a fost nimic.  Asa ca am plecat la clasa.  Norocul meu ca nu s-a pierdut complet cavaleria .  Un baiat atunci cand m-a vazut intrand uda  in clasa cu apa picurand din hainele mele  s-a speriat si mi-a dat haina lui. Am refuzat-o , nu voiam sa i-o ud asa ca m-am asezat pe scaunul de lemn.  A tot insistat si pana la urma mi-a pus-o pe umeri. 
Dupa 5 minute am inceput sa tremur si mi-am strans haina tare.   Pana la sfarsitul orei si haina adaugata era uda iar eu aproape amortita de la frig.  In pauza am stat la calorifer si m-am incalzit, am mai primit haine si astfel am reusit sa supravietuiesc, pana dupa ore.

Ploaia s-a oprit si am plecat in cautarea umbrelei prin curtea scolii. Nimic!!  Pe locul unde trebuia sa fie umbrela am gasit un biletel pe care erau trecute datele mele, probabil era foaia pentru diriginta care am scapat-o din buzunar.  Nici urma de umbrela.  Am plecat resemnata acasa, insa atunci cand ieseam  din curtea scolii, cineva m-am prins usor de brat.

-Imi pare rau, dar nu cumva ti-ai pierdut umbrela azi dimineata?
-Ba da!  Ai gasit-o tu?
-Da. Toata ziua te-am cautat prin scoala.
-Vai nu sti cat de mult inseamna umbrela pentru mine.  Multumesc mult!
-Nicio problema. Oricand!

Am continuat sa vorbim pana la o intersectie in  care urma sa ne despartim. El a plecat iar eu mi-am continuat drumul.  Umbrela o tineam strans la piept inconstienta de acest lucru deci poate i-am dat  de lucru prietenului meu si acum se intreba daca sunt normala sau  nu.