Light and Dark

Toploader - Dancing in the Moonlight   Dimineata a venit destul de greu, dar intr-un final soarele s-a hotarat sa rasara. Am plecat pe la ora 8 cu ai mei la cumparaturi.  Am hotarat sa isi faca si ei aparitia la petrecere, dar asta undeva pe dimineata.  Cumparaturile nu au durat atat de mult pe cat ne asteptam, deoarece am mers la un magazin care oferea cam toatele produsele la bax deci totul a decurs destul de rapid.   La ora 10 toate  cumparaturile erau in masina si  mai lipsea ajutorul meu. -'Neata! -'Neata! -Deci mergem? -O secunda.  Chiara daca totul era gata cu jumatate de ora inainte tot mai ramanea ceva de facut astfel incat el sa ma astepte. Dupa ce mi-am pus geanta cu haine in masina, am plecat.  De data asta m-am concentrat la maxim pe ignorarea pericolului si aproape a functionat cu mentiunea ca am stat cu ochii inchisi. Toate erau pregatite si mai aveam o ora pana la petrecere.  Singurul lucru care ma ingrijora era suspiciunea lui Tavi referitoare

Switchfoot - Always                                                                        Capitolul  6.  Petrecerea     Am decis!  Gata, nu mai las trecutul sa imi decida viitorul.  E timpul sa merg din nou pe acelasi drum, e timpul sa imi reiau viata asa cum era. E timpul ca totul sa decurga asa cum acea zi nu s-ar fi intamplat.  E timpul sa merg din nou la cabana.  Deci asa cum am hotarat ma voi duce.   Toata problema era, cum sa ajung acolo.  Tata nu mi se parea o alternativa prea convenabila, cat despre posibili prieteni, ei bine acestia nu prea existau. Am privit pe fereastra si am vazut ca s-ar putea sa ploua mai tarziu deci voi  avea nevoie de umbrela. De aici si ideea geniala.  Baiatul care mi-a gasit umbrela cu siguranta are carnet (In ziua de azi cine nu il are?). Si totusi acest baiat imi era un necunoscut, si nu puteam lua legatura in niciun fel cu el.  Ce ramanea de facut? Trebuia sa imi aman excursia cel putin pana maine cand voi incerca sa vorbesc cu el. 

Nicholas Hooper                                                                 Capitolul 5. Realitatea un chin? Am alergat spre clasa, furioasa si dezorientata.  M-am impiedicat de 2 ori si  era sa ratez clasa, noroc ca m-am uitat, cand am plecat de acasa in ce sala aveam ora. Treceam pe langa fiecare sala cu frica ca voi gasi numarul  care ma intereseaza si iata-l .    Am intrat in clasa, uda si dezorientata. Un lucru cidat totusi, profesoara nu era inca la ora.  Matematica, luni dimineata este chiar un chin mai ales la prima ora.  Profesoara nu intarzia niciodata,ceea ce poate insemna ori ca nu este la scoala ori ca intarzie  dintr-un motiv intemeiat.   Am cautat repede un loc pentru a evita privirile curioase, si din nefericire singurul loc era in prima banca, acolo unde toti ma puteau vedea. M-am asezat si  mi-am scos manualele.  Simte-am ca am uitat ceva.  Am ignorat sentimentul pe cat posibil.  In timp am ajuns la concluzia ca e mai bine sa stiu ca am uitat ceva deca