Postări

Se afișează postări din septembrie, 2010

Capitolul 4. In cautarea unui prieten.

Bryan Adams - Sound The Bugle                                                           Capitolul 4. În cautarea unui prieten                 Azi e luni, ceea ce inseamna ca am timp pana sambata sa fac rost de o prietena. Problema este doar ca nu am un motiv exact pentru a chema pe cineva sa vina la mine. Adica e doar inceputul semestrului, nu pot folosi scuze ca:" sa studiem pentru bac" sau "sa ne facem tema la mate" sau orice chestii care ar fi mers in mijlocul semestrului. Pe de alta parte am incercat atat de mult sa tin pe toata lumea la distanta incat  vor fi foarte reticenti cand vor trebui sa vorbeasca cu mine. Si mai e ceva.  Motivul meu de liniste m-a parasit.  Nu a mai aparut .  De asta ma temeam cel mai mult, daca nu voi mai fi in locurile in care am fost impreuna , nu va mai aparea.  Si se pare ca nu mai este. Cel mai mult ma tem de faptul ca nu va mai exista nimic. Mirosul lui, atingerea lui, privirea lui, toate vor fi doar vorbe goale. Va ra

Capitolul 3. Indrazneste sa te misti.

Imagine
Switchfoot - Dare You To Move                                                                                                                                                                                                                  Capitolul  3. Îndrazne ş te  s ă     te  mi ş ti      A inceput si ultimul an de liceu. Ce pot sa spun?  Pe de-o parte e bine si pe de alta parte nu.  Nu e bine pentru ca a trebuit sa ma mut la alt liceu.  Si este bine ca nu m-am mutat la un liceu  pentru oameni cu dezabilitati.  Mai este bine si pentru ca  oameni nu stiu de problema mea.  Ochiul cu "problema"  arata ca un ochii normal, nimic deosebit, nicio schimbare, deci asta este perfect.  Astfel as spera ca noii mei colegi sa nu observe. Urasc mila cu care ma privesc oamenii.  Singurul care stie de problema mea este directorul si l-am rugat sa pastreze secretul. Prima zi a fost un cosmar.  A trebuit sa imi tin ochiii inchisi  din 10 in 10 minute,  cea ce ii facea pe  ceilalt

Capitolul 2. Un apus de toamna

Imagine
                                Capitolul 2. Un apus de toamna      Am căzut şi m-am ridicat.  Am plâns şi mi-am şters lacrimile. Am adormit şi m-am trezit. În viaţa trebuie să treci peste toate indiferent de cât de greu ţi-ar fi. Aşa am trecut şi eu peste moartea  lui. Totuşi niciodata nu voi putea uita ce a însemnat el şi ce mi-a facut.  L-am iertat pentru că m-a lăsat aici singură.  Am renunţat a-l mai urî pentru că mă facea să sufar amintirea lui.  Am încercat să şterg totul mai puţin imaginea lui. Toată povestea noastră am uitat-o doar pentru că ea era cea mai mare dovadă a faptului că mă iubea, iar eu nu puteam lăsa asta să mă afecteze în aşa masură încât să sufar  din nou. Astfel am trecut peste asta, sau cel puţin aşa am crezut eu. De fapt nu mai sunt aceeaşi. Nu mai zambesc decât de complezanţă sau pentru a vedea pe cineva râzând. Nu mai râd la glume si nu mai plâng decât atunci când îmi revin în minte amintiri.   Am evitat în repetate rânduri să mă mai  gândesc la mi