luni, 31 mai 2010

Alearga


Picaturile se preling pe geamul autobuzului fara nicio grija, incet si enervant. Enervant pentru ca eu ma grabesc. Sunt stresata.  Nu ajung. Parca aud cum imi suna ticaitul ceasului in ureche.
 Haide ! Misca autobuz incet. 
Incredibil iar e rosu.  De ce nu ai trecut pe galben. Oare daca strig la sofer se va grabi?  Nici gand ma va crede o nebuna.  Haide nu pot sa intarzii iar.  De fiecare data intarzii.

Ploua din ce in ce mai tare.  De ce m-am imbracat tocmai in fusta?  Bun, si acum ca autobuzul a oprit, ALEARGA!!!!!  


Am ajuns chiar cand a inceput.  Restul erau deja inauntru si toti se uitau speriati la mine.  CEEE?   STITI BINE CA INTARZII MEREU.  Am urlat eu in gand.  M-am asezat repede la locul meu, iar  persoana de langa mine mi-a atras atentia, si pe rand dupa aceea toti mi-au spus in soapta ca iar am intarziat.  Si eu ce sa fac?

Acum ca m-am linistit putin, pot fi atenta la sedinta.  Ce subiect s-a hotarat sa mai dezbatem si azi?
Nici nu am apucat sa ma gandesc bine si  cel care vorbea s-a oprit brusc cu privirea spre  mine.  Ce s-a intamplat?

-Domnisoara  Pandrea, nu doriti sa beti un ceai si sa va uscati putin ?

Am ramas socata.  Am uitat ca afara era o ploaie torentiala. Acum am observat ca picaturi de apa se scurgeau din parul meu pe mainile mele.

-Imi pare foarte rau. Am uitat sa imi iau umbrela si m-a prins ploaia.
-Nicio problema. Va scuzam toti  15 min. pana mergeti si va uscati putin.
-Multumesc foarte mult. Va rog sa ma scuzati. Si am iesit  cat mai repede simtind privirile tuturor pe  spatele meu. Era asa de jenant.  Mi-amintesc totusi ca mi-am lasat ceva haine de schimb in birou.  Acum sunt bine venite.  Am fugit  am luat hainele si  cand sa ies din birou ma impiedic si cad. Incredibil astazi toate imi merg prost?  Bine macar ca toti erau in sedinta.  Am adunat repede hainele si am fugit la baie. 

Nici nu am realizat cat de uda eram pana nu m-am dezbracat. Voiam foarte mult sa fac un dus.  In fine asta e.  M-am grabit si intr-un minut am fost din nou la masa uriasa cu o cana de cafea in mana. Cand am intrat m-am simtit din nou privita de toata lumea, chiar si vorbitorul s-a oprit pentru 5 secunde, parea ametit. Mi-am reluat locul si sedinta a continuat.


Parca a durat o vesnicie toate sedinta asta. Si ce? Nu s-a discutat nimic important.


Biroul meu mic si retras. Din nou la munca.  Ce bine macar ca era cald. Am simtit ca inghet  pe tot parcursul sedintei.  Ce avam de facut?   A da, cum am putut sa uit.  Trebuia sa termin articolul despre copii orfani.  A da, pe azi aveam planificat pozele pentru articol si cateva interviuri de pe teren.
Dar cu ploaia asta.  Of va trebui sa o fac maine.

-Cioc ,cioc!  Buna! m-am gandit sa iti aduc un ceai cald .
-Multumesc mult dar chiar nu trebuia.
-Stai linistita.
-Serios chiar nu era nevoie.
-Glumesti?  Am crezut ca vei incepe sa stranuti imediat ce te vei intoarce in sala.
-Imi pare rau ca te-am dezamagit.
-De fapt m-ai impresionat.  Nu imi vine sa cred ca ai rezistat pana la sfarsitul sedintei.
-Mda. E foarte bun ceaiul. Chiar m-am incalzit.
-Nu sti cat ma bucur sa aud.  Si cum stai cu articolul?
-Astazi trebuia sa merg pe teren, dar din cate se vede nu prea am noroc.
-Si ce ai de gand sa faci?
-Pai, voi amana pe maine terenul, si azi continui cu informatiile pe care le am. Trebuie prelucrate putin si  coperta si altele.  Dar la tine?
-Eu mai am putin.  Ma gandesc ca te-as putea ajuta, daca ai nevoie de ajutor.
-Stai linistit ma descurc.
-Ok daca nu ai nevoie de mine.  Macar te-as putea duce acasa? Se pare ca ploaia nu s-a oprit.
-Aici nu te pot refuza.
-Bun atunci cand termini ma gasesti in  birou.
-Multumesc.
Ce zambet.  De parca eu i-as fi facut un favor nu el mie.  Adevarul e ca am mare nevoie de asta , daca mai trec inca o data prin ploaia asta  sigur ma voi raci.


Parca la el in birou  e chiar mai cald decat la mine, si eu aveam resoul dat la maxim.

-Salut!
-Hei!
Din nou acelasi zambet de parca ar fi rasarit soarele.  Sunt sigura ca zambetul asta ar fi putut da pe spate orice femeie , mai putin pe mine.
-Sunt gata.
-Si eu.  Stai doar sa imi iau cheile.
A dat caldura la maxim in masina. Este atat de confortabil.

Am ajuns. Parca nu as vrea sa cobor de aici, e prea placut.

-Nu vrei sa intri?
-Nu nu. Nu vreau sa deranjez.
-Nu fi prostut.  Cum poti tu deranja?
-Stai linistita. Du-te si fa un dus apoi culca-te.
-Serios, chiar nu vrei sa intri?
-Nu nu.  Ai nevoie de odihna.
-Bine.  Atunci multumesc ca m-ai adus.
Haide coboara odata.  Ce face?  A coborat si a venit sa imi deschida usa.  Cum am putut lasa asta sa se intample. Nu pot sa ma supar pe el. Totusi, pana la urma m-a adus acasa.

-Multumesc dar chiar nu trebuia sa iesi in ploaia asta.
-Este placerea mea.
Si din nou acelasi zambet. 

sâmbătă, 29 mai 2010

Destinul sau viata?



-Sunt aici.!
  De ce nu stiu. De ce am venit oare pana aici? nu am putut sa ma opresc doar la magazin si apoi sa vin acasa?  Nu nu eu trebuia sa il ascult. Ce-i cu mine?
-Haide, intra!
Cred ca nu mai pot da inapoi acum. Nu e chiar atat de rau, adica e doar ceva ce m-a rugat sa fac.  Mare lucru.
-Hm ... Deci de ce m-ai chemat?
-A da.  Uite , aaa....  mi-am luat o chitara si vreau sa o incerci.
-Pentru atata tot?
-Stiu ca nu e mare lucru, dar  chiar vreau sa stiu daca e buna sau nu.
-Ce vrei sa cant?
-Orice iti place tie.
De ce  am ales tocmai melodia asta?  Este melodia mea preferata. Chiar eu am scris-o, nu merita sa o asculte.  Asa acum e mai bine. Am schimbat-o in cea mai seaca melodie.   Nu pot sa cred . Zambeste de parca i-ar placea.

-De ce zambesti asa?
-Pai nu am  mai auzit pe cineva cantand.
-Aaaa.... Asta  e tot?
-Pai sti sa canti destul de bine.
-Defapt cant foarte prost.
-Nu prea cred.
-Nu ai dreptate.
-Ba da am foarte mare dreptate, si tu o  sti, esti doar prea modesta.
-Nu, chiar deloc.
-O, haide termina cu modestia asta falsa si cu prefacatoria, canta ceva mai frumos care sa  iti evidentieze modul in care sti sa canti.
-Dar ce sti tu!!!!  Cinte te crezi?  Habar nu ai nimic despre muzica si mai ales despre mine!
Oare chiar trebuia sa ies asa?  Adica nu am zis nici macar buna ziua.  Dar o merita.  Adica....  Ahhhh   ce nesimtit...   Pufffff......

Sper sa fie sanatos si sa nu ma mai caute niciodata. Cand ma intalneste sa ma evite Ahhhhh..........
Adica e vina mea dar el..... Offff... e insuportabil. Stiam eu ca nu trebuia sa vin.  Haide, controleaza-te. sti bina ca  ai probleme atunci cand te enervezi. Aaaaaaaaaaaaaaa.................    Ce as vrea sa pot striga macar putin.


Nu l-am mai vazut de o saptamana. Daca stie ce e bine pentru el ar trebui sa stea departe de mine.  O, nu uite-l ca vine spre mine.
Am sa ma fac ca nu l-am vazut , nu pot face o scena chiar aici.

-Buna !
-Mda, buna!
-Uite imi pare rau ca te-am suparat.
-Mda, mda, cum spui tu, acum te simti mai bine?
-Nu , ma simt ingrozitor.
-Pai nu ai motive.
-Ba da. Nu trebuia sa te judec.
-Uite chiar nu am chef acum,   am de invatat pentru ora urmatoare,  nu mai conteaza oricum ce a fost a fost si gata daca crezi ca ai gresit atunci esti iertat iar daca nu sa fi sanatos. Acum te rog sa pleci.
-Bine stiu ca nu te cunosc dar ...
-Vorbim mai tarziu.  Acum pleaca.
Nu pot sa cred ca si-a cerut scuze.  A fost o cearta copilaroasa si doar eu am gresit, daca ma gandesc mai bine, adica el ce a facut, a vrut sa ma cunoasca mai bine? Poate o sa il las sa ma cunoasca dar ma mai gandesc.

Mintea mea sta numai la  baiatul pe care l-am intalnit dimineata.  Nu stiu nimic despre el , dar parca il cunoc.  In fine, probabil ca el habar nu are cine sunt si a vorbit cu mine numai din intamplare, adica daca era oricine altcinva  , pe mine nici nu ma vedea.
O nu ,era sa uit.  Am promis ca o sa ne vedem dupa scoala eu si cu Dan, am promis ca il las sa ma cunoasca.  Am promis dar oricum capul meu va fi  la alt baiat, deci....  Fi serioasa.  Concentreaza-te si uita-l ,acum. Nu o sa il mai vezi deci abtine-te.

-Buna!
-Hei, salut!  Deci ce vrei sa facem?
-Ma gandeam sa alegi tu.
-Pai, ce-ai zice sa  mergem pana la biblioteca, am putina treaba acolo si apoi mai vedem.
-Ok , mi se pare rezonabil.
-Bine, deci am stabilit.

vineri, 14 mai 2010

Daca...


   DACA isi cauta alesul si a dat de ASTEPTARE.  El a cerut-o in casatorie, dar ei ii era frica si spera la ceva mai bun.
   

    Pentru ca nu a aparut nimic ,DACA a fost nevoita sa se casatoreasca cu ASTEPTARE.  Au avut un copil , pe TIMP.

DACA si ASTEPTARE au trait fericiti in majoritatea timpului totul datorandu-se lui TIMP care ii calma si le distrugea supararea, insa chiar si asa DACA tot era suparata uneori pe ASTEPTARE.

Intr-o zi DACA l-a intalnit pe SPERANTA si s-au indragostit.  Pentru ca DACA era  casatorita cu ASTEPTARE  si aveau si un copil ,  DACA nu a fost in stare sa divorteze  pentru ca si pe TIMP il iubea.
Totusi ei s-au vazut un timp in secret .


Atunci cand DACA si SPERANTA era impreuna era amandoi foarte fericiti.
Dupa o perioada DACA a fost nevoita sa intrerupa intrevederile cu SPERANTA. Amandoi au suferit foarte mult si au devenit goi pe dinauntru.  La inceput SPERANTA nici nu stia ce se intamla si cum DACA s-a departat de el  , dar dupa un timp  a acceptat.

Au trecut ani  si TIMP a inatalnit-o pe  LUME si s-au casatorit.  ASTEPTARE  a devenit batran , dar DACA era neschimbata.  Ceva o alimenta mereu si nu o lasa sa se usuce.

Intr-o zi ASTEPTARE a murit.  Asta a fost o lovitura pentru DACA si aproape a disparut dar....


Dar SPERANTA a reaparut.  SPERANTA  a asteptat-o in tot acest timp pe DACA  si  ea era acum doar a lui.  Chiar daca, DACA era mai mult o epava SPERANTA a reusit sa o aduca la starea initiala si chiar mai bine. 

DACA si SPERANTA s-au casatorit i au avut o fata pe IMPLINIRE  dar la nasterea ei  DACA a murit.

SPERANTA a suferit foarte mult si fara DACA el nu mai avea niciun scop in viata. Din aceasta cauza el o ura pe IMPLINIRE. Ea este cea care a distrus-o pe DACA si odata cu ea si pe SPERANTA, de ce nu ar ura-o?  Si totusi nu a lasat lucrurile asa.  Pentru ca IMPLINIRE era inca mica i-a fost incredintata lui  TIMP si LUME pentru a vea grija de ea.  

SPERANTA a plecat dupa DACA.