Destinul sau viata?



-Sunt aici.!
  De ce nu stiu. De ce am venit oare pana aici? nu am putut sa ma opresc doar la magazin si apoi sa vin acasa?  Nu nu eu trebuia sa il ascult. Ce-i cu mine?
-Haide, intra!
Cred ca nu mai pot da inapoi acum. Nu e chiar atat de rau, adica e doar ceva ce m-a rugat sa fac.  Mare lucru.
-Hm ... Deci de ce m-ai chemat?
-A da.  Uite , aaa....  mi-am luat o chitara si vreau sa o incerci.
-Pentru atata tot?
-Stiu ca nu e mare lucru, dar  chiar vreau sa stiu daca e buna sau nu.
-Ce vrei sa cant?
-Orice iti place tie.
De ce  am ales tocmai melodia asta?  Este melodia mea preferata. Chiar eu am scris-o, nu merita sa o asculte.  Asa acum e mai bine. Am schimbat-o in cea mai seaca melodie.   Nu pot sa cred . Zambeste de parca i-ar placea.

-De ce zambesti asa?
-Pai nu am  mai auzit pe cineva cantand.
-Aaaa.... Asta  e tot?
-Pai sti sa canti destul de bine.
-Defapt cant foarte prost.
-Nu prea cred.
-Nu ai dreptate.
-Ba da am foarte mare dreptate, si tu o  sti, esti doar prea modesta.
-Nu, chiar deloc.
-O, haide termina cu modestia asta falsa si cu prefacatoria, canta ceva mai frumos care sa  iti evidentieze modul in care sti sa canti.
-Dar ce sti tu!!!!  Cinte te crezi?  Habar nu ai nimic despre muzica si mai ales despre mine!
Oare chiar trebuia sa ies asa?  Adica nu am zis nici macar buna ziua.  Dar o merita.  Adica....  Ahhhh   ce nesimtit...   Pufffff......

Sper sa fie sanatos si sa nu ma mai caute niciodata. Cand ma intalneste sa ma evite Ahhhhh..........
Adica e vina mea dar el..... Offff... e insuportabil. Stiam eu ca nu trebuia sa vin.  Haide, controleaza-te. sti bina ca  ai probleme atunci cand te enervezi. Aaaaaaaaaaaaaaa.................    Ce as vrea sa pot striga macar putin.


Nu l-am mai vazut de o saptamana. Daca stie ce e bine pentru el ar trebui sa stea departe de mine.  O, nu uite-l ca vine spre mine.
Am sa ma fac ca nu l-am vazut , nu pot face o scena chiar aici.

-Buna !
-Mda, buna!
-Uite imi pare rau ca te-am suparat.
-Mda, mda, cum spui tu, acum te simti mai bine?
-Nu , ma simt ingrozitor.
-Pai nu ai motive.
-Ba da. Nu trebuia sa te judec.
-Uite chiar nu am chef acum,   am de invatat pentru ora urmatoare,  nu mai conteaza oricum ce a fost a fost si gata daca crezi ca ai gresit atunci esti iertat iar daca nu sa fi sanatos. Acum te rog sa pleci.
-Bine stiu ca nu te cunosc dar ...
-Vorbim mai tarziu.  Acum pleaca.
Nu pot sa cred ca si-a cerut scuze.  A fost o cearta copilaroasa si doar eu am gresit, daca ma gandesc mai bine, adica el ce a facut, a vrut sa ma cunoasca mai bine? Poate o sa il las sa ma cunoasca dar ma mai gandesc.

Mintea mea sta numai la  baiatul pe care l-am intalnit dimineata.  Nu stiu nimic despre el , dar parca il cunoc.  In fine, probabil ca el habar nu are cine sunt si a vorbit cu mine numai din intamplare, adica daca era oricine altcinva  , pe mine nici nu ma vedea.
O nu ,era sa uit.  Am promis ca o sa ne vedem dupa scoala eu si cu Dan, am promis ca il las sa ma cunoasca.  Am promis dar oricum capul meu va fi  la alt baiat, deci....  Fi serioasa.  Concentreaza-te si uita-l ,acum. Nu o sa il mai vezi deci abtine-te.

-Buna!
-Hei, salut!  Deci ce vrei sa facem?
-Ma gandeam sa alegi tu.
-Pai, ce-ai zice sa  mergem pana la biblioteca, am putina treaba acolo si apoi mai vedem.
-Ok , mi se pare rezonabil.
-Bine, deci am stabilit.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Capitolul 8. Neasteptat

Sunt tot ce vezi

Insomnie de vara