Alaturi de ingeri
Capitolul 1. Sfarsitul In sfarsit viata mea era in ordine. Persoana pe care o iubesc era in sfarsit langa mine, si prin nu stiu ce minune si el ma iubea. Viata mea devenea un vis frumos. Acum puteam sa mor linistita. Nu mai aveam asteptari de la viata si singurul lucru pentru care mai traiam era persoana de langa mine. El era motivul existentei mele. Eram atat de fericita incat nu ma puteam opri din zambit, radiam de fericire. Parintii mei au plecat acum 2 ore la cabana , si ne asteaptau pe noi. Stefan a venit cu masina chair la timp, dar bineinteles eu nu eram gata. Am plecat pe la ora 20.30. El conducea un Peugeot argintiu, imi amintesc ce bine s-a distrat pe seama mea cand l-am intrebat ce masina era. Apusul era aproape pe sfarsite, dar eu nu ma uitam la el. Era ceva mai bun de vazut. Urma o curba de care ma temeam mereu cand eram mica . Mi se parea ca voi cadea. Cu timpul mi-am invins frica,