Postări

Se afișează postări din 2010

Capitolul 9. Complicatii I

Within Temptation - All I Need Am incremenit.  Era imposibil asa ceva. Nu puteam sa mai  scot niciun sunet, dar nu puteam sa il las sa plece. Trebuia sa vorbesc.  Trebuia sa incep sa respir acum.  Am luat o gura mare de aer. -Da?  A fost ca o soapta , dar in urechile mele a sunat de 10 ori mai tare, iar ecoul era inca in mintea mea cand mi-am dat seama ca  nu spune nimic.  Trebuia sa repet, nu m-a auzit.  -Da! -Ela?!  Eu sunt. -Cum e posibil? Nu poti fi tu.   Am inceput sa plang . La inceput de fericire, apoi de durere.  Acesta trebuia sa fie un vis. Un vis din care urma sa ma trezesc, un vis urat prin frumusetea lui. Nu voiam sa stiu ca visez, ar fi distrus totul, dar trebuie sa visez.  Nu mai plangeam cand a inceput sa vorbeasca. -Ela?!  Te rog sa ma ierti ca te-am trezit. -Dintre toate lucrurile pentru care ai putea sa iti ceri scuze tu tocmai pentru asta ai reusit sa te scuzi?   Am tras aer adanc in piept si am revenit in starea de reverie. Nu m-ai trezit. Inca dorm.  T

Capitolul 8. Neasteptat

Sara Bareilles - Breath again In graba mea de a iesi din casa, din locul cosmarurilor, mi-am lasat telefonul pe noptiera.  Ce prostie, oamenii in general sunt morti fara posibilitatea de a comunica.  Era oarecum amuzant avand in vedere ca imi testa capaciatea de a supravietui.  Dragut! cu siguranta astazi voi avea cea mai mare nevoie de telefon. Cum anticipasem de dimineata, ziua mi-a cerut intruna telefonul, ba pentru calcule imposibile la chimie, ba pentru cronometrare, orice care sa foloseasca tehnologia mea inexistenta momentan.  A trebuit sa intreb pe toata lumea cat e ceasul si sa calculez pe hartie tot.  In concluzie o zi groaznica.  Partea cea mai proasta a fost ca Tavi nu a aparut deloc la scaoala, sau cel putin eu nu l-am vazut deloc astazi.  Eram atat de curiaoasa daca noaptea a reusit sa ne aduca pe amandoi pe aceeasi linie de plutire sau daca inca mai era suparat pe mine.  Nevoia mea de comunicare a ramas nesatisfacuta pana la sfarsitul orelor, cu exceptia catorva

CApitolul 7. Intalnirea II

~ Andrew Belle - In My Veins ~      M-am intors cu spatele si am plecat. Eram incredibil de nervoasa. De ce?  Nu stiu, adica nu ar fi  fost cazul sa ma enervez  atat de tare, situatia nu o cerea, totusi nu am fost in stare sa ma stapanesc. Dupa ce m-am  departat de el astfel incat sa ma pot calma, in inconstienta mea mi-am intors capul sa vad daca mai era acolo, sa vad daca se uita la mine.  Era tot acolo si se uita  la locul in care am stat eu acum un minut. De la distanta asta nu reuseam sa ii vad reactia nici daca aveam doi ochi sanatosi, totusi stiam ce se citea pe fata lui,  alterna de  la  mila, la soc si apoi suparare. Voiam sa ma duc la el , sa imi cer scuze, totusi orgoliul meu nu  imi dadea voie. Speram din tot sufletul ca el sa se intoara spre mine, sa ma vada si sa vine la mine , totusi nu a facut-o timp de 5 minute, eu uitandu-ma la el si sperand. Intr-un final  si-a scuturat capul dupa care  s-a uitat in jur si s-a uitat la mine. A dat odata din cap in sens ca "

Capitolul 7. Intalnirea

Jason Walker - Down                                                                            Capitolul  7.  Intalnirea. Fericire. Ce este asta?  Cum arata?  Toti am putea spune, dar unii stiu doar ca asa ar trebui sa fie si alti stiu cum e .  Eu nu fac parte din nicio categorie.   Am uitat ce e fericirea. De ce?  Mi-a fost frica sa ma mai apropii de ea.  Mereu mi-a batut la usa, mereu a fost acolo dar  nu am vrut sa aud de ea, de ce?  Pentru ca dupa fericire urmeaza durerea. Am renuntat la a mai fi buna.  Dupa petrecere m-am saturat sa fac mereu ceea ce e bine.  M-am saturat sa  fiu mereu cea care indura si  accepta orice.  Asa ca am luat atitudine. Era o dimineata de noiembrie,  frig, frunze uscate, tot tacamul.  Am vazut un loc liber in fundul clasei, stiam ca cineva trebuia sa stea acolo de obicei, dar in mometul asta era perfect, era scuza ideala ca cineva sa se ia de mine si eu sa devin rea. -'Neata! Sta cineva aici? -Nu, poti sta. -Mersi. Ce? Am intre

Capitolul 6. Petrecerea II

Toploader - Dancing in the Moonlight   Dimineata a venit destul de greu, dar intr-un final soarele s-a hotarat sa rasara. Am plecat pe la ora 8 cu ai mei la cumparaturi.  Am hotarat sa isi faca si ei aparitia la petrecere, dar asta undeva pe dimineata.  Cumparaturile nu au durat atat de mult pe cat ne asteptam, deoarece am mers la un magazin care oferea cam toatele produsele la bax deci totul a decurs destul de rapid.   La ora 10 toate  cumparaturile erau in masina si  mai lipsea ajutorul meu. -'Neata! -'Neata! -Deci mergem? -O secunda.  Chiara daca totul era gata cu jumatate de ora inainte tot mai ramanea ceva de facut astfel incat el sa ma astepte. Dupa ce mi-am pus geanta cu haine in masina, am plecat.  De data asta m-am concentrat la maxim pe ignorarea pericolului si aproape a functionat cu mentiunea ca am stat cu ochii inchisi. Toate erau pregatite si mai aveam o ora pana la petrecere.  Singurul lucru care ma ingrijora era suspiciunea lui Tavi referitoare

Capitolul 6. Petrecerea I

Switchfoot - Always                                                                        Capitolul  6.  Petrecerea     Am decis!  Gata, nu mai las trecutul sa imi decida viitorul.  E timpul sa merg din nou pe acelasi drum, e timpul sa imi reiau viata asa cum era. E timpul ca totul sa decurga asa cum acea zi nu s-ar fi intamplat.  E timpul sa merg din nou la cabana.  Deci asa cum am hotarat ma voi duce.   Toata problema era, cum sa ajung acolo.  Tata nu mi se parea o alternativa prea convenabila, cat despre posibili prieteni, ei bine acestia nu prea existau. Am privit pe fereastra si am vazut ca s-ar putea sa ploua mai tarziu deci voi  avea nevoie de umbrela. De aici si ideea geniala.  Baiatul care mi-a gasit umbrela cu siguranta are carnet (In ziua de azi cine nu il are?). Si totusi acest baiat imi era un necunoscut, si nu puteam lua legatura in niciun fel cu el.  Ce ramanea de facut? Trebuia sa imi aman excursia cel putin pana maine cand voi incerca sa vorbesc cu el. 

Capitolul 5. Realitatea un chin?

Nicholas Hooper                                                                 Capitolul 5. Realitatea un chin? Am alergat spre clasa, furioasa si dezorientata.  M-am impiedicat de 2 ori si  era sa ratez clasa, noroc ca m-am uitat, cand am plecat de acasa in ce sala aveam ora. Treceam pe langa fiecare sala cu frica ca voi gasi numarul  care ma intereseaza si iata-l .    Am intrat in clasa, uda si dezorientata. Un lucru cidat totusi, profesoara nu era inca la ora.  Matematica, luni dimineata este chiar un chin mai ales la prima ora.  Profesoara nu intarzia niciodata,ceea ce poate insemna ori ca nu este la scoala ori ca intarzie  dintr-un motiv intemeiat.   Am cautat repede un loc pentru a evita privirile curioase, si din nefericire singurul loc era in prima banca, acolo unde toti ma puteau vedea. M-am asezat si  mi-am scos manualele.  Simte-am ca am uitat ceva.  Am ignorat sentimentul pe cat posibil.  In timp am ajuns la concluzia ca e mai bine sa stiu ca am uitat ceva deca

Capitolul 4. In cautarea unui prieten.

Bryan Adams - Sound The Bugle                                                           Capitolul 4. În cautarea unui prieten                 Azi e luni, ceea ce inseamna ca am timp pana sambata sa fac rost de o prietena. Problema este doar ca nu am un motiv exact pentru a chema pe cineva sa vina la mine. Adica e doar inceputul semestrului, nu pot folosi scuze ca:" sa studiem pentru bac" sau "sa ne facem tema la mate" sau orice chestii care ar fi mers in mijlocul semestrului. Pe de alta parte am incercat atat de mult sa tin pe toata lumea la distanta incat  vor fi foarte reticenti cand vor trebui sa vorbeasca cu mine. Si mai e ceva.  Motivul meu de liniste m-a parasit.  Nu a mai aparut .  De asta ma temeam cel mai mult, daca nu voi mai fi in locurile in care am fost impreuna , nu va mai aparea.  Si se pare ca nu mai este. Cel mai mult ma tem de faptul ca nu va mai exista nimic. Mirosul lui, atingerea lui, privirea lui, toate vor fi doar vorbe goale. Va ra

Capitolul 3. Indrazneste sa te misti.

Imagine
Switchfoot - Dare You To Move                                                                                                                                                                                                                  Capitolul  3. Îndrazne ş te  s ă     te  mi ş ti      A inceput si ultimul an de liceu. Ce pot sa spun?  Pe de-o parte e bine si pe de alta parte nu.  Nu e bine pentru ca a trebuit sa ma mut la alt liceu.  Si este bine ca nu m-am mutat la un liceu  pentru oameni cu dezabilitati.  Mai este bine si pentru ca  oameni nu stiu de problema mea.  Ochiul cu "problema"  arata ca un ochii normal, nimic deosebit, nicio schimbare, deci asta este perfect.  Astfel as spera ca noii mei colegi sa nu observe. Urasc mila cu care ma privesc oamenii.  Singurul care stie de problema mea este directorul si l-am rugat sa pastreze secretul. Prima zi a fost un cosmar.  A trebuit sa imi tin ochiii inchisi  din 10 in 10 minute,  cea ce ii facea pe  ceilalt

Capitolul 2. Un apus de toamna

Imagine
                                Capitolul 2. Un apus de toamna      Am căzut şi m-am ridicat.  Am plâns şi mi-am şters lacrimile. Am adormit şi m-am trezit. În viaţa trebuie să treci peste toate indiferent de cât de greu ţi-ar fi. Aşa am trecut şi eu peste moartea  lui. Totuşi niciodata nu voi putea uita ce a însemnat el şi ce mi-a facut.  L-am iertat pentru că m-a lăsat aici singură.  Am renunţat a-l mai urî pentru că mă facea să sufar amintirea lui.  Am încercat să şterg totul mai puţin imaginea lui. Toată povestea noastră am uitat-o doar pentru că ea era cea mai mare dovadă a faptului că mă iubea, iar eu nu puteam lăsa asta să mă afecteze în aşa masură încât să sufar  din nou. Astfel am trecut peste asta, sau cel puţin aşa am crezut eu. De fapt nu mai sunt aceeaşi. Nu mai zambesc decât de complezanţă sau pentru a vedea pe cineva râzând. Nu mai râd la glume si nu mai plâng decât atunci când îmi revin în minte amintiri.   Am evitat în repetate rânduri să mă mai  gândesc la mi

Alaturi de ingeri

Imagine
                                                         Capitolul 1.  Sfarsitul           In sfarsit viata mea era in ordine. Persoana pe care o iubesc era in sfarsit langa mine, si prin nu stiu ce minune si el ma iubea. Viata mea devenea un vis frumos.  Acum puteam sa mor linistita. Nu mai aveam asteptari de la viata si singurul lucru pentru care mai traiam era persoana de langa mine. El era motivul existentei mele.  Eram atat de fericita incat nu ma puteam opri din zambit, radiam de fericire.  Parintii mei au plecat  acum 2 ore la cabana , si ne asteaptau pe noi.  Stefan a venit cu masina chair la timp, dar bineinteles eu nu eram gata.   Am plecat pe la ora 20.30. El conducea un Peugeot argintiu, imi amintesc ce bine s-a distrat pe seama mea cand l-am intrebat ce masina era.  Apusul era aproape pe sfarsite, dar eu nu ma uitam la el. Era ceva mai bun de vazut.  Urma o curba de care  ma  temeam mereu cand eram mica . Mi se parea ca voi cadea.  Cu timpul mi-am invins frica,

Nu vrei...

Imagine
Incercarea de a gasi ceva, este incercarea de a pierde ceva.  Nu poti gasi ceva ce nu ai pierdut.  Care ar mai fi rostul?  Este la fel cum ai bea apa fara sa iti fie sete, fara rost si fara satisfactie, fara rezultat decat epuizarea.  Deci nu cauta niciodata ceva ce nu ai pierdut. Nu cauta iubirea daca nu ai pierdut-o.  Nu cauta speranta daca nu ai pierdut-o.  Nu cauta bucuria daca nu ai pierdut-o.  La fel ca si cautarea unei lumini in intuneric, care odata ce o gasesti te orbeste, transformandu-se din ceva mult dorit in durere si repulsie, asa si cautarea iubirii in ura, a sperantei in neincredere, a bucuriei in tristete, va crea dor durere.

Sunt tot ce vezi

Imagine
Intr-o clipa totul se sfarseste Si ce ramane oare? Ramane-o inima, Ce-alinarea nu-si gaseste, Ramane-un suflet, Ce-amintirile-si traieste. Sunt tot ce vezi si chiar mai mult. Sunt soare,luna, cer, pamant. Sunt foc si gheata. Sunt iubire si speranta. Dar si ele sunt in Eu Chiar de eu sunt ce-si si ele. Si de-s toate la un loc, Si eu voi fi cu ele . Sunt tot ce vezi si chiar mai mult, Pentru ca la tot ce vezi eu am in plus, Pe Mine, Eu ce n-a apus.