miercuri, 24 martie 2010

Un cadou..



 Zambeste!  Haide macar un zambet micut.  Nu te incapatana sa nu mi-l arati. Te rog!!  Nu ti-am mai vazut zambetul de mult.
Stiu ca poti!  Ti-am zis sa nu te mai incapatanezi si sa zambesti!
Uite ce frumos!   E un zambet minunat. Tu esti minunat. Esti cel mai bun om din lume. Esti frumos, si intelept. Simti ca nimeni nu te intelege, ca toti te ignora si te abandoneaza. Nu esti singur.  Sunt cu tine. Ma poti avea dar trebuie sa ma cunosti. Esti cel mai bun om din lume.  Esti incredibil!   Esti minunat!  Nu am mai vazut pe nimeni ca tine, esti atat de special.

Si uite zambetul tau minunat. Daca nu zambesti ma intristezi .  Vrei sa ma intristezi?
Haide mai zambeste odata pentru despartire.

Nu nu, nu te intrista nu ne despartim pentru totdeauna. Ne vom mai vedea.  Atunci cand tu vei vrea sa ma vezi din nou.
Deci vrei sa mai zambesti o data pentru a-mi ramane in memori cu un zambet?

Haide zambeste!  Ai cel mai frumos zambet din lume!
Multumesc!

marți, 23 martie 2010

Floarea


Asculta mai multe audio Muzica
Mergeam ca de obicei acasa de la scoala .  Ma gandeam la ziua de astazi si cat de greu imi este de pe o zi pe alta.  Sa nu spun nimic rau, sau sa supar pe cineva si in acelasi timp sa ii ajut pe toti dar totusi sa nu uit de mine.
Ma gandeam la toate astea analizand ceea ce am facut azi si spunand ca nu a fost bine Nu am observat cerul care s-a facut senin, sau dealurile care au inverzit.
Treceam nepasatoare pe langa tot ce ma inconjoara, nu pentru ca nu imi pasa ci pentru ca am trecut pe acelasi drum de o suta de ori si deja ma plictisea totul.


Mi-am amintit de una dintre reactiile mele din ziua aceea si a inceput sa imi curga o lacrima pe obraz fara sa imi dau seama.  Lacrima a cazut pe o floare de langa mine.  Floare s-a leganat sub greutatea lacrimi si s-a scuturat.

Am observat in sfarsit ceva si m-am uitat la aceea mica si gingasa floare.  De ce nu am vazut nimic decat acea floare? De ce nu m-am uitat la cer sau la soare sau la orice altceva?  De ce merita acea mica floare atentia mea?  Merita ea macar o privire din partea mea?  Merita sa ma aplec spre ea? Nu mi-a facut  nimic pentru a merita atentia mea.  Nu  mi-a zambit, nu ma mangaiat, nu mi-a sters nicio lacrima.

Dar pe mine nu ma interesa daca acea floare merita sau nu atentia mea.  I-am dat-o fara niciun fel de obligatie.
M-am aplecat asupra ei si m-am uitat.


Acea floare eram eu.  Acum uda si zbuciumata. Nimeni nu imi da atentie , nimeni nu se uita la mine .  Nu era o floare frumoasa dar parca avea ceva special( ce ar putea sa aiba o floare special?).

La fel ca acea floare nu meritam atentia nimanui. Daca eu le dade-am atentie atunci si ei mi-o dadeau, altfel nu.  M-am simtit mica intr-o lume uriasa.
Dintr-o clipa in alta cineva putea sa vina si sa ma rupa, sa imi scoata radacinile si sa ma arunce oriunde ar vrea.  Poate ma va face cadou, atunci voi avea un sfarsit frumos, as putea spune chiar nobil.  Dar mai probabil ma voi ofili pe o strada pustie.

Floarea , acum uda, nu se mai misca dar s-a aplecat si se uita acum in jos.
Voiam sa o ridic sa o incalzesc si sa ii alin supararea, dar nu puteam face nimic.  Nu o puteam atinge sau mangaia.  De ce trebuia ca aceasata floare sa stea suparata si singua toata viata?  De ce nu putea fi fericita?

Mi-am petrecut o jumatate de ora asteptand ca floarea sa isi ridice din nou petalele catre soare si sa zambeasca.  Dar nu a mai facut-o.
Am distrus o floare.  Probabil tie nu iti pasa. O floare mare branza. Si ce daca ?  Adica au murit miliarde de flori si nimeni nu a varsat nicio lacrima pentru ele iar acum tu plangi pentru o amarata floare care probabil va fi calcata in piciaore in scurt timp.

Da chiar asata fac.  Si de ce nu as faceo?
Aceea floare eram eu , iar eu sunt ea.  Nu merit nici macar lacrimile mele?

Vis de Primavara



O adiere dulce si amara imi strabatea gandurile. Nimic mai mult decat o adiere. 

Iubesc primavara. Nu e nici cald dar nici frig. E doar placut.   Fiecare floare aparuta prevesteste o noua poveste. Povestea mea, povestea ta si a oricui.  Un milion de povesti  un milion de flori.

Adierea persista. As vrea sa plece imi aduce racoare si cladura. Nu pot sa suport prea bine toate astea dar ma straduiesc.  Acum adiere s-a transformat intr-o briza de mare, sarata.
 
M-am intins printre flori cu gandul la cer la soare si la stele.  Si asa incepe un vis de primavara.

Ma plimbam pe un camp pustiu. Doar iarba acoperea campul. Ma simteam fericita .  Nu vedeam decat orizontul. Nu gaseam niciun defect acelei lumi imaginare. Mergem  prin iarba ma invarteam  si pluteam. Nu am fost in viata mea atat de fericita.  Inima a inceput sa imi bata  mai tare si te vedeam venind spre mine.

Am alergat la tine m-ai prins si ai inceput sa ma invarti.  Pluteam, sau mai de graba zburam.
M-ai pus jos si te uitat la mine cu cei mai frumosi ochii din lume.  Te-am sarutat si am inceput sa plang.
M-am trezit.   Aveam lacrimi pe toata fata si o durere ingrozitoare imi pulsa din tot corpul.  Am inceput din nou sa plang stiind ca a fost doar un vis si ca tu ai plecat.

Ai plecat pentru totdeauna.

Privire spre univers



Zbor spre univers urmata de umbra mea. Vad Luna vad soarele si mai presus de toate ma vad pe mine. Stele peste stele, oameni peste oameni, peste tot e tot. E pretutindeni il inspir si il expir. Il simt il traiesc si el ma traieste pe mine. Universul e tot si in acelasi timp nimic.

Il vad el ma vede. Ma cearta si ma iarta e al meu si eu sunt al lui. Ma iubeste si ma protejeaza. De ce? De ce face asta ? Eu nu ii fac nimic dar el ma ajuta
De ce o face?


Un univers e tot ce vreau . E universul meu.


In acest univers simplu si complex , sunt numai eu si astept sa creasaca si sa se mareasca odata cu mine. Primesc aici pe oricine ar vrea sa intre si nu alung pe nimeni. Poti intra si tu in univesrul meu dar oare vei vrea asa ramai? Oare iti va placea sa fi protejat si iubit de mine?

Poate ca nu dar daca vei vrea, vei pleca. Au mai plecat si au mai venit si altii dar parca eu as vrea ca tu sa ramai.
De ce ? De ce vreau ca tu sa ramai mai mult ca altii? De ce conteaza daca tu ramai sau nu? De ce?

Ai privit putin inaintru pentru a vedea daca ti-ar placea sa ramai, dar nu te-ai hotarat inca.
Oare te vei hotara?
Oare vei ramane?

luni, 22 martie 2010

Un simplu calator...


Asculta mai multe audio Muzica
O alta zi plictisitoare. Un alt om se holbeaza.  Ce e cu oamenii astia? Nu au ce face decat sa se holbeze. Bine stiu ca au la ce, doar eu sunt o ciudata dar numai in interior.  Si cum ar fi altfel?  Adica de ce sa fiu obisnuita?
 Trebuie sa vorbesc la scoala despre facultatea pe care vreau sa o urmez!  Super de parca nu evit cat mai mult posibil acest subiect. Acum va trebui sa vorbesc.  Ce sa le spun?  Lasati-ma in pace eu nu m-am hotarat!
Mda. Pentru a nu parea o neinteresata de propriul viito am dat o cautare pe net.  si ghici ce nu am gasit nimic.
O sa vorbesc probabil de pshihologie si disign .
Acestea erau gandurile care imi treceau prin cap luni dimineata incercand sa imi omor timpul petrecut in autobuz.
Nici nu am observat ca doamna de langa mine a coborat si in locul ei s-a asezat un baiat care era foarte framantat de ceva. Ce aveam eu cu el?  Nu il cunosteam dar l-am mai vazut de multe ori in autobuz. Nu i-am dat nici de data asta importanta concentarndu-ma din nou pe discursul meu de a doua zi.

Am coborat din autobuz iar baiatul era in fata mea.  Se intorcea in spate parca sa vada daca mai eram acolo sau nu.  M-am amuzat putin dupa care el a ajuns acasa iar eu mi-am continuat drumul gandindu-ma ce o sa fac a doua zi.

Discursul meu ar fi  fost aproape reusit, daca nu ar fi fost cateva intrebari care m-am pus in dificultate si care m-au facut sa ma inrosesc, ca de obicei, foarte tare.
In autobuz acelasi baiat , care de data asta se uita la mine foarte insistent si vesel. De data asta insa eu eram in fata si il simteam foarte aproape de mine.  Eram foarte nervoasa cand cineva era la o distanta foarte mica in spatele meu si nu voia sa treaca sau sa pastreze distanta. Ma incomoda foarte tare acest lucru.


De atunci l-am mai vazut doar o singura data, si aceea in treacat.
Aceasta intalnire cu un starin a fost foarte ciudata si ma intreb ce imi mai rezerva viitorul.  Ma intreb ce era cu el si de ce a aparut asa in viata mea apoi disparand. M-am gandit de multe ori dar nu am dat de niciun raspuns. Uneori ma  gandesc ca sunt doar paranoica. Ca el nu avea nimic cu mine , ca a fost doar imaginatia mea.  Ca ma plictiseam foarte tare si am inventat povesti.


Dar a reaparut in constinta mea viu si fara nicio schimbare.
E ciudat acest starin nu il cunosc nu stiu nimic despre el.  Dar este o preocupare placuta pentru mintea mea.
S-a asezat iar langa mine si de data asta nu l-am mai ignorat, dar nici nu am spus nimic.  Asteptatm dintr-un moment in altul sa spuna ceva dar a tacut . Autobuzul a oprit si am coborat amandoi.  Din nou fara nicio vorba mergeam unul in spatele celuilalt.  A disparut din nou iar ziua a devenit foarte monotona si fara niciun eveniment.

In aceea seara am inventat un milion de povesti fara sfarsit, si in toate exista o intrebare:
Oare o sa il mai vad vreodata? 

marți, 16 martie 2010

Mereu in cautare...



El a invitat-o la dans  si ea neavand de ales a acceptat.
Au dansat doar un dans si sperau sa nu se mai intalneasca niciodata.  De ce au dansat?  E foarte simplu. Ea nu avea partener si  nu putea sta pe margine datorita prietenelor ei care o tachinau, iar el a pariat ca poate invita la dans orice fata.  Asadar au fost sortiti sa danseze impreuna.
Dansul a decurs fara niciun cuvant din partea niciunuia.  La sfarsit s-a salutat si au plecat in directii diferite multumiti ca au scapat de rusine.  Asadar fara sa isi dea seama sperau sa nu se mai intalneasca niciodata pentru ca a fost un dans ingrozitor de lung pentru amandoi. si  ei nu s-au inteles prea bine. Motivul?
Ei se urau, insa nimeni nu stia si trebuiau sa se prefaca.
De ce se urau?   E o poveste lunga. El i-a oferit un pahar de suc si din greseala l-a varsat pe ea.  Ea nu s-a suparat foarte tare si a spus ca nu e nimic insa el  a vrut sa se scuze si  a scos-o in oras. In seara aceea  nu a vorbit deloc cu ea. Era nervos pe ea si s-a comportat foarte urat. Nici ea nu a vrut sa vorbeasca si la sfarsitul intalniri ea l-a intrebat ce avea si el a spus Noapte Buna! Atunci ea a strigat dupa el  ca nu vrea sa il mai vada niciodata si el a zis bine, nici eu.

Au plecat pe drumuri separate dar nu stiau ca soarta le rezervase cu totul altceva.

A doua seara el a ignorat-o complet, iar ea se prefacea ca nu il observa insa gandurile lor erau cu totul si cu totul altele ceea ce facea ca purtare lor unul fata de celalalt sa fie de-a dreptul ostentative .  Din nefericire pentru ei faceau parte din acelasi grup de prieteni deci erau obligati sa fie unul in compania celuilalt .
Ea purta o rochie rosie vaporoasa, iar el niste blugi inchisi si o camasa in carouri.  Au incercat  din rasputeri sa nu se priveasca si asta a fost pentru amandoi un adevarat chin.  Seara s-a incheiat fara alte incidente daca nu punem la socoteala faptul ca au fost nevoiti sa stea unul langa altul si deoarece nimeni nu vorbea cu ei trebuia sa vorbeasca dar au evitat pe cat puteau acest lucru si au si reusit.

Chiar daca i-a sus ca nu vrea sa il mai vada ceva il atragea spre el.  Incerca din rsputeri sa si-l scoata din minte sa afle motivul purtarii lui dar fara niciun succes pentru ca ekl nu voia sa vorbeasca.
In seara aceea au adormit amanadoi plangand si  gandindu-se unul la celalalt.

duminică, 14 martie 2010

Realitatea...



Priveste!  Se ascunde de mine iar. De ce face mereu asta?  Of chiar m-am saturat, dar nu insemna ca vreau sa se opreasca. Nu vrea sa schimb nimic.  De ce as vrea?  Pe langa asta e singurul lucru pe care il fac. Sa il gasesc si apoi sa ii dau drumul pentru a-l gasi din nou.  Nici de data asta  nu am plecat imediat dupa el. Nu. Nici de cum, probabil pentru ca nu am observat la timp.  Am plecat din nou in cautare, dar nu stiu daca de data asta am sa ii mai dau drumul. De data asta va trebui sa il pastrez si sa il infrunt in sfarsit.

Era o zi frumoasa de primaara pana sa imi dau seama ca de data asta va trebui sa il  gasesc si sa ma imbrac cu el.  Niciodata nu imi era greu sa il gasesc.Mereu era acolo unde spunea ca este, dar eu mereu evitam sa caut acolo de frica sa nu il gasesc.

Meregeam pe o strada pustie, plina cu floricele colorate floricele care mai mult erau boboci  .  Am luat hotararea sa il caut si sa il gasesc in mai putin de 2 min . 

Am pornit.De fapt m-am asezat pe iarba intinsa pe spate si uitandu-ma in sus, dar asta era cautarea mea.  Ceea ce cautam nu era palpabil sau vizibil, si nu se gasea decat in mine asa ca am inceput sa caut. 

Cautam incet nu voiam sa il gasesc foarte repede dar nu prea avea de ales stiam exact unde sa caut.
Pacat. L-am gasit mai repede decat ma asteptam. De fapt el m-a gasit, si m-a izbit foarte tare caci aproape m-a speriat.

 Acum era momentul sa ma trezesc.

vineri, 12 martie 2010

O clipa...

O clipa a trecut de cand nu am zambit. Si tot atat de cand nu am plans pentru ca trebuie sa plangi pentru a fi vesel. O clipa a ramas pana cand te voi avea. Pe tine.  Da... Nu sti despre ce vorbesc?
Clipa a trecut si esti deja al meu. Tot nu intelegi? Te-ai oprit?



Haide continua!!!
Esti al meu. Tot nu ai inteles? Nu te poti opri pentru ca esti curios sa afli ce vrea sa insemne totul, dar poti continua si vei afla.
O clipa a ramas pana la viitor, dar aceasta clipa nu mai vine. Fac un pas il face si ea. Stau pe loc va sta si ea.
O clipa de adrenalina mai simt si apoi din nou calm.
O clipa de-asteptare si apoi voi avea certitudinea pe care am asteptat-o.
O clipa de visare imi este ingaduit si apoi lumea o va spulbera.
O clipa de miscare si apoi ma voi odihnii din nou.
O clipa de tine mai am si apoi iti voi da drumul.
Mai e putin. Promit. Aproape ai scapat.
Gata poti pleca. Esti liber.
A inca ceva daca tot nu ai inteles, intreba-ma.
Acum chiar poti pleca.

Asculta mai multe audio Film

Mesaj pentru Prieteni

 Ce e un prieten? Dar mai multi prieteni?
Prietenul e o persoana ca toate celelalte pe care ai reusit sa o cunosti si care acum ti se pare fara seaman in lume. O persoana pentru care suferi si care sufera pentru tine. Dar aceasta persoana nu este langa tine mereu. Te-a numit "cel mai bun prieten" si poate asa e in acel moment dar apoi pleaca, uita si cand va intalniti peste catva timp, il saluti "-hei, mi-a fost asa de dor d tine! Ce-ai mai facut?" si el iti spune "dapai mai nimic. Tu?" . Si apoi trec 2 min fara sa spuneti nimc si, gata intalnirea voastra. Nu mai aveti ce povesti. Nu mai aveti aceleasi gusturi acelasi cerc.
Ii spui ca ti-a fost dor de el, si el iti raspunde sec"Da Da si mie! Scuze dar trebuie sa plec. Mai vorbim" Si asa se incheie poveste.  Mai multi ani, poate de rasete si tristeti si  dragoste si plimbari lungi, dormit impreuna, se incheie prin "nu am nimic de spus, trebuie sa plec" 
Totul s-a dus "Si nu va mai fi nici azi nici maine. Va fi doar atunci cand poate am ras si-am plans odata impreuna la inceputul si sfarsitul unui drum"
Prieten nu ti-e persoana ci o parte din ea aceea parte care te-a facut sa o iubesti, care te-a facut sa ii spui tot, aceea parte care e langa tine si acum chiar daca numai cu amintirea, acea parte nu te-a parasit si nu te va parasi niciodata.
  Deci de ce as fi suparata pe o persoana pe care o credeam prietena cand eu nici nu cunosc acea prsoana. Eu nu iubesc decat o parte din ea. Nu sunt suparata pentru ca nu am de ce. Prietenul meu va fi mereu langa mine, dar doar in amintire si amintirile nu ma sfatuiesc bine sau rau. Amintirile nu ma iubesc, nu ma ajuta doar imi amintesc .
  Deci prietene, nu uita, vei fi mereu langa mine si nu ai cum sa schimbi asta, deci daca erai putin suparat ca m-ai uitat, poti uita. Eu nu te-am uitat.  Nu trebuie sa iti amintesti de mine din obligatie sau din mila pentru mine. Imi voi aminti eu pentru amandoi.
Asculta mai multe audio Muzica