duminică, 14 martie 2010

Realitatea...



Priveste!  Se ascunde de mine iar. De ce face mereu asta?  Of chiar m-am saturat, dar nu insemna ca vreau sa se opreasca. Nu vrea sa schimb nimic.  De ce as vrea?  Pe langa asta e singurul lucru pe care il fac. Sa il gasesc si apoi sa ii dau drumul pentru a-l gasi din nou.  Nici de data asta  nu am plecat imediat dupa el. Nu. Nici de cum, probabil pentru ca nu am observat la timp.  Am plecat din nou in cautare, dar nu stiu daca de data asta am sa ii mai dau drumul. De data asta va trebui sa il pastrez si sa il infrunt in sfarsit.

Era o zi frumoasa de primaara pana sa imi dau seama ca de data asta va trebui sa il  gasesc si sa ma imbrac cu el.  Niciodata nu imi era greu sa il gasesc.Mereu era acolo unde spunea ca este, dar eu mereu evitam sa caut acolo de frica sa nu il gasesc.

Meregeam pe o strada pustie, plina cu floricele colorate floricele care mai mult erau boboci  .  Am luat hotararea sa il caut si sa il gasesc in mai putin de 2 min . 

Am pornit.De fapt m-am asezat pe iarba intinsa pe spate si uitandu-ma in sus, dar asta era cautarea mea.  Ceea ce cautam nu era palpabil sau vizibil, si nu se gasea decat in mine asa ca am inceput sa caut. 

Cautam incet nu voiam sa il gasesc foarte repede dar nu prea avea de ales stiam exact unde sa caut.
Pacat. L-am gasit mai repede decat ma asteptam. De fapt el m-a gasit, si m-a izbit foarte tare caci aproape m-a speriat.

 Acum era momentul sa ma trezesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!