Un simplu calator...


Asculta mai multe audio Muzica
O alta zi plictisitoare. Un alt om se holbeaza.  Ce e cu oamenii astia? Nu au ce face decat sa se holbeze. Bine stiu ca au la ce, doar eu sunt o ciudata dar numai in interior.  Si cum ar fi altfel?  Adica de ce sa fiu obisnuita?
 Trebuie sa vorbesc la scoala despre facultatea pe care vreau sa o urmez!  Super de parca nu evit cat mai mult posibil acest subiect. Acum va trebui sa vorbesc.  Ce sa le spun?  Lasati-ma in pace eu nu m-am hotarat!
Mda. Pentru a nu parea o neinteresata de propriul viito am dat o cautare pe net.  si ghici ce nu am gasit nimic.
O sa vorbesc probabil de pshihologie si disign .
Acestea erau gandurile care imi treceau prin cap luni dimineata incercand sa imi omor timpul petrecut in autobuz.
Nici nu am observat ca doamna de langa mine a coborat si in locul ei s-a asezat un baiat care era foarte framantat de ceva. Ce aveam eu cu el?  Nu il cunosteam dar l-am mai vazut de multe ori in autobuz. Nu i-am dat nici de data asta importanta concentarndu-ma din nou pe discursul meu de a doua zi.

Am coborat din autobuz iar baiatul era in fata mea.  Se intorcea in spate parca sa vada daca mai eram acolo sau nu.  M-am amuzat putin dupa care el a ajuns acasa iar eu mi-am continuat drumul gandindu-ma ce o sa fac a doua zi.

Discursul meu ar fi  fost aproape reusit, daca nu ar fi fost cateva intrebari care m-am pus in dificultate si care m-au facut sa ma inrosesc, ca de obicei, foarte tare.
In autobuz acelasi baiat , care de data asta se uita la mine foarte insistent si vesel. De data asta insa eu eram in fata si il simteam foarte aproape de mine.  Eram foarte nervoasa cand cineva era la o distanta foarte mica in spatele meu si nu voia sa treaca sau sa pastreze distanta. Ma incomoda foarte tare acest lucru.


De atunci l-am mai vazut doar o singura data, si aceea in treacat.
Aceasta intalnire cu un starin a fost foarte ciudata si ma intreb ce imi mai rezerva viitorul.  Ma intreb ce era cu el si de ce a aparut asa in viata mea apoi disparand. M-am gandit de multe ori dar nu am dat de niciun raspuns. Uneori ma  gandesc ca sunt doar paranoica. Ca el nu avea nimic cu mine , ca a fost doar imaginatia mea.  Ca ma plictiseam foarte tare si am inventat povesti.


Dar a reaparut in constinta mea viu si fara nicio schimbare.
E ciudat acest starin nu il cunosc nu stiu nimic despre el.  Dar este o preocupare placuta pentru mintea mea.
S-a asezat iar langa mine si de data asta nu l-am mai ignorat, dar nici nu am spus nimic.  Asteptatm dintr-un moment in altul sa spuna ceva dar a tacut . Autobuzul a oprit si am coborat amandoi.  Din nou fara nicio vorba mergeam unul in spatele celuilalt.  A disparut din nou iar ziua a devenit foarte monotona si fara niciun eveniment.

In aceea seara am inventat un milion de povesti fara sfarsit, si in toate exista o intrebare:
Oare o sa il mai vad vreodata? 

Comentarii

  1. Deny31 martie 2010 la 23:56

    :)E adevarat...oamenii astia nu stiu intreba persoana daca are ceva planuri in prezent..ei zboara catre viitor[de parca ar trai mii de ani]...si incomodeaza cu intrebarile lor ironice:''la ce facultate vrei sa mergi?'',''banuiesc ca dupa aceea faci masterul''...sau '' nu crezi ca ar fi pacat sa-ti distrugi viata renuntand la a mai face o facultate,ceva?'' vai..:)) Chiar stiu cum e...ei se gandesc..trag concluzii[cum ar veni...in locul tau...tu nici nu te-ai gandit la asta,dar nu-i problema:)) au gandit ei si pt tine:| -e foarte enervant].
    ''Discursul meu ar fi fost aproape reusit, daca nu ar fi fost cateva intrebari care m-am pus in dificultate si care m-au facut sa ma inrosesc, ca de obicei, foarte tare.'' - stai linistita,nu esti singura.Si mie mi se intampla frecvent:))..colegii au ajuns sa ma porecleasca rac(din cauza roselii) cand defapt sunt scorpion:))>:D<
    Mi-a placut felul in care ai exprimat sentimentele create de acel baiat:)Si mie mi s-a intamplat...si mai ales daca si zambeste...normal ca abea astepti sa-l revezi.E un fapt chiar interesant...in general in timpul saptamanii[avand in vedere ca calatoresc mult cu autobuzul] asa mi se imbunatateste ziua:) E chiar frumos:*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!

Postări populare de pe acest blog

Capitolul 8. Neasteptat

Sara Bareilles - Breath again In graba mea de a iesi din casa, din locul cosmarurilor, mi-am lasat telefonul pe noptiera.  Ce prostie, oamenii in general sunt morti fara posibilitatea de a comunica.  Era oarecum amuzant avand in vedere ca imi testa capaciatea de a supravietui.  Dragut! cu siguranta astazi voi avea cea mai mare nevoie de telefon. Cum anticipasem de dimineata, ziua mi-a cerut intruna telefonul, ba pentru calcule imposibile la chimie, ba pentru cronometrare, orice care sa foloseasca tehnologia mea inexistenta momentan.  A trebuit sa intreb pe toata lumea cat e ceasul si sa calculez pe hartie tot.  In concluzie o zi groaznica.  Partea cea mai proasta a fost ca Tavi nu a aparut deloc la scaoala, sau cel putin eu nu l-am vazut deloc astazi.  Eram atat de curiaoasa daca noaptea a reusit sa ne aduca pe amandoi pe aceeasi linie de plutire sau daca inca mai era suparat pe mine.  Nevoia mea de comunicare a ramas nesatisfacuta pana la sfarsitul orelor, cu exceptia catorva
Citiți mai multe

Sunt tot ce vezi

Imagine
Intr-o clipa totul se sfarseste Si ce ramane oare? Ramane-o inima, Ce-alinarea nu-si gaseste, Ramane-un suflet, Ce-amintirile-si traieste. Sunt tot ce vezi si chiar mai mult. Sunt soare,luna, cer, pamant. Sunt foc si gheata. Sunt iubire si speranta. Dar si ele sunt in Eu Chiar de eu sunt ce-si si ele. Si de-s toate la un loc, Si eu voi fi cu ele . Sunt tot ce vezi si chiar mai mult, Pentru ca la tot ce vezi eu am in plus, Pe Mine, Eu ce n-a apus.
Citiți mai multe

Insomnie de vara

Imagine
Noaptea se revarsa din nou peste intreaga lume si aduce o data cu ea nelinistea mea. Inca o noapte in care nu pot sa adorm. Inca o incercare disperata de gasi linistea mea pe care am pierdut-o nu stiu cum. De data asta am un plan: trebuia sa ma obosesc atat de tare incat organismul meu pur si simplu sa cedeze. In seara asta aveam de gand sa merg la alergat si sa fac tot posibilul sa ma intorc cat mai obosita acasa.  Si alerg si alerg si alerg. Incerc sa nu ma gandesc la nimic, nici la ziua de ieri si nici la ziua de maine si totusi simteam golul din mine in toata puterea lui. Alergam mai tare si mai tare, sa scap de toate, sa fug de toate, sa uit de toate, dar traseul meu se incheie si acum alerg din nou spre probleme, amintiri, neliniste si insomnii.  Ajung acasa, ca de obicei mai rosie la fata ca rosia, daca cineva m-ar vedea acum s-ar speria si ar chema ambulanta, dar eu eram bine, m-am obisnuit deja cu fata asta, fac un dus, beau multa multa apa, imi pornesc radioul pe magic fm,
Citiți mai multe