marți, 23 martie 2010

Floarea


Asculta mai multe audio Muzica
Mergeam ca de obicei acasa de la scoala .  Ma gandeam la ziua de astazi si cat de greu imi este de pe o zi pe alta.  Sa nu spun nimic rau, sau sa supar pe cineva si in acelasi timp sa ii ajut pe toti dar totusi sa nu uit de mine.
Ma gandeam la toate astea analizand ceea ce am facut azi si spunand ca nu a fost bine Nu am observat cerul care s-a facut senin, sau dealurile care au inverzit.
Treceam nepasatoare pe langa tot ce ma inconjoara, nu pentru ca nu imi pasa ci pentru ca am trecut pe acelasi drum de o suta de ori si deja ma plictisea totul.


Mi-am amintit de una dintre reactiile mele din ziua aceea si a inceput sa imi curga o lacrima pe obraz fara sa imi dau seama.  Lacrima a cazut pe o floare de langa mine.  Floare s-a leganat sub greutatea lacrimi si s-a scuturat.

Am observat in sfarsit ceva si m-am uitat la aceea mica si gingasa floare.  De ce nu am vazut nimic decat acea floare? De ce nu m-am uitat la cer sau la soare sau la orice altceva?  De ce merita acea mica floare atentia mea?  Merita ea macar o privire din partea mea?  Merita sa ma aplec spre ea? Nu mi-a facut  nimic pentru a merita atentia mea.  Nu  mi-a zambit, nu ma mangaiat, nu mi-a sters nicio lacrima.

Dar pe mine nu ma interesa daca acea floare merita sau nu atentia mea.  I-am dat-o fara niciun fel de obligatie.
M-am aplecat asupra ei si m-am uitat.


Acea floare eram eu.  Acum uda si zbuciumata. Nimeni nu imi da atentie , nimeni nu se uita la mine .  Nu era o floare frumoasa dar parca avea ceva special( ce ar putea sa aiba o floare special?).

La fel ca acea floare nu meritam atentia nimanui. Daca eu le dade-am atentie atunci si ei mi-o dadeau, altfel nu.  M-am simtit mica intr-o lume uriasa.
Dintr-o clipa in alta cineva putea sa vina si sa ma rupa, sa imi scoata radacinile si sa ma arunce oriunde ar vrea.  Poate ma va face cadou, atunci voi avea un sfarsit frumos, as putea spune chiar nobil.  Dar mai probabil ma voi ofili pe o strada pustie.

Floarea , acum uda, nu se mai misca dar s-a aplecat si se uita acum in jos.
Voiam sa o ridic sa o incalzesc si sa ii alin supararea, dar nu puteam face nimic.  Nu o puteam atinge sau mangaia.  De ce trebuia ca aceasata floare sa stea suparata si singua toata viata?  De ce nu putea fi fericita?

Mi-am petrecut o jumatate de ora asteptand ca floarea sa isi ridice din nou petalele catre soare si sa zambeasca.  Dar nu a mai facut-o.
Am distrus o floare.  Probabil tie nu iti pasa. O floare mare branza. Si ce daca ?  Adica au murit miliarde de flori si nimeni nu a varsat nicio lacrima pentru ele iar acum tu plangi pentru o amarata floare care probabil va fi calcata in piciaore in scurt timp.

Da chiar asata fac.  Si de ce nu as faceo?
Aceea floare eram eu , iar eu sunt ea.  Nu merit nici macar lacrimile mele?

2 comentarii:

  1. Nu sunt trista. De fapt in ultima perioada am facut tot posibilul sa fiu vesela si nu am permis ca nimic sa imi strice starea de dispozitie.

    Apropo de sensibilitate, ai dreptate sunt foarte sensibila.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!