Light and Dark

Sara Bareilles - Breath again In graba mea de a iesi din casa, din locul cosmarurilor, mi-am lasat telefonul pe noptiera.  Ce prostie, oamenii in general sunt morti fara posibilitatea de a comunica.  Era oarecum amuzant avand in vedere ca imi testa capaciatea de a supravietui.  Dragut! cu siguranta astazi voi avea cea mai mare nevoie de telefon. Cum anticipasem de dimineata, ziua mi-a cerut intruna telefonul, ba pentru calcule imposibile la chimie, ba pentru cronometrare, orice care sa foloseasca tehnologia mea inexistenta momentan.  A trebuit sa intreb pe toata lumea cat e ceasul si sa calculez pe hartie tot.  In concluzie o zi groaznica.  Partea cea mai proasta a fost ca Tavi nu a aparut deloc la scaoala, sau cel putin eu nu l-am vazut deloc astazi.  Eram atat de curiaoasa daca noaptea a reusit sa ne aduca pe amandoi pe aceeasi linie de plutire sau daca inca mai era suparat pe mine.  Nevoia mea de comunicare a ramas nesatisfacuta pana la sfarsitul orelor, cu exceptia catorva

~ Andrew Belle - In My Veins ~      M-am intors cu spatele si am plecat. Eram incredibil de nervoasa. De ce?  Nu stiu, adica nu ar fi  fost cazul sa ma enervez  atat de tare, situatia nu o cerea, totusi nu am fost in stare sa ma stapanesc. Dupa ce m-am  departat de el astfel incat sa ma pot calma, in inconstienta mea mi-am intors capul sa vad daca mai era acolo, sa vad daca se uita la mine.  Era tot acolo si se uita  la locul in care am stat eu acum un minut. De la distanta asta nu reuseam sa ii vad reactia nici daca aveam doi ochi sanatosi, totusi stiam ce se citea pe fata lui,  alterna de  la  mila, la soc si apoi suparare. Voiam sa ma duc la el , sa imi cer scuze, totusi orgoliul meu nu  imi dadea voie. Speram din tot sufletul ca el sa se intoara spre mine, sa ma vada si sa vine la mine , totusi nu a facut-o timp de 5 minute, eu uitandu-ma la el si sperand. Intr-un final  si-a scuturat capul dupa care  s-a uitat in jur si s-a uitat la mine. A dat odata din cap in sens ca "

Jason Walker - Down                                                                            Capitolul  7.  Intalnirea. Fericire. Ce este asta?  Cum arata?  Toti am putea spune, dar unii stiu doar ca asa ar trebui sa fie si alti stiu cum e .  Eu nu fac parte din nicio categorie.   Am uitat ce e fericirea. De ce?  Mi-a fost frica sa ma mai apropii de ea.  Mereu mi-a batut la usa, mereu a fost acolo dar  nu am vrut sa aud de ea, de ce?  Pentru ca dupa fericire urmeaza durerea. Am renuntat la a mai fi buna.  Dupa petrecere m-am saturat sa fac mereu ceea ce e bine.  M-am saturat sa  fiu mereu cea care indura si  accepta orice.  Asa ca am luat atitudine. Era o dimineata de noiembrie,  frig, frunze uscate, tot tacamul.  Am vazut un loc liber in fundul clasei, stiam ca cineva trebuia sa stea acolo de obicei, dar in mometul asta era perfect, era scuza ideala ca cineva sa se ia de mine si eu sa devin rea. -'Neata! Sta cineva aici? -Nu, poti sta. -Mersi. Ce? Am intre