sâmbătă, 23 octombrie 2010

Capitolul 6. Petrecerea I


Switchfoot - Always

                                                                       Capitolul  6.  Petrecerea


    Am decis!  Gata, nu mai las trecutul sa imi decida viitorul.  E timpul sa merg din nou pe acelasi drum, e timpul sa imi reiau viata asa cum era. E timpul ca totul sa decurga asa cum acea zi nu s-ar fi intamplat. 
E timpul sa merg din nou la cabana.  Deci asa cum am hotarat ma voi duce.  

Toata problema era, cum sa ajung acolo.  Tata nu mi se parea o alternativa prea convenabila, cat despre posibili prieteni, ei bine acestia nu prea existau.

Am privit pe fereastra si am vazut ca s-ar putea sa ploua mai tarziu deci voi  avea nevoie de umbrela. De aici si ideea geniala.  Baiatul care mi-a gasit umbrela cu siguranta are carnet (In ziua de azi cine nu il are?). Si totusi acest baiat imi era un necunoscut, si nu puteam lua legatura in niciun fel cu el.  Ce ramanea de facut? Trebuia sa imi aman excursia cel putin pana maine cand voi incerca sa vorbesc cu el. 

Am ajuns mai repede la scoala si m-am asezat pe o banca asteptand ca persoana pe care o cautam sa apara in curtea scolii.  Si iata-l.  M-am grabit sa ajung la el si era cat pe ce sa cad peste el.

-Salut!
-Salut!  aaa tu esti fata cu umbrela!
-Da, eu sunt.
-Ce mai faci?
-De fapt am nevoie de ajutor.
-Spune! Cu ce te pot  ajuta?
-Ei bine, trebuie sa ajung la o cabana, sa aranjez cateva lucruri si nu are cine sa ma duca.
-Cat de departe e cabana?
-Nu iti face griji e aproape de iesirea din oras,  cat despre masina vei lua masina  mea.
-Ok mie imi convine, dar nu te supara ca intreb, de ce eu?  Super trebuia tu sa intrebi!
-Ei bine daca nu vrei voi vorbi cu altcineva!
-Hei am zis ca sunt de acord.  Doar am intrebat.  Ideea e ca nu ma cunosti si totusi ai incredere in mine.
-Pai nu stiu pe cineva disponibil vineri dupamasa si partea cu increderea mai vedem.
-Aaa deci in seara asta ai nevoie?
-Cam da. E vreo problema?
-Nu, e ok.  La cat ai vrea? Pai chiar dupa scoala ar fi ok?
-Da.
-Bine atunci ne vedem la 2 la iesire. Pana la 2 ai ore, nu?
-Da.
-Perfect. Ne vedem atunci.

De-a lungul discutiei in mintea mea s-a conturat un plan.  Un singur cuvat era suficient pentru a spune ce aveam de gand: "PETRECERE" la cabana.  Parintii mei nu cred ca vor opune rezistenta avand in vedere ca am fost o stafie de aproape un an,  asa ca trebuia sa impart invitatiile.  Asta da provocare!

In clasa nimeni nu m-a observat cand m-am pozitionat in fata catedrei asteptand atentie, asa ca mi-am luat inima in dinti si am inceput:
 -HEI!!!  MA ASCULTATI?  Ce liniste s-a facut.    MAINE SEARA PETRECERE LA CABANA PARINTILLOR MEI.  Cabana se afla la 4 Km de la iesirea din oras.  La 4 km exista o straduta, o luati pe acea straduta si la capatul ei veti da de Cabana, e singura de acolo deci nu aveti cum sa o ratati!  SUNTETI TOTI INVITATI!!!

Toti colegii au inceput sa vorbeasca despre asta, deci eu m-am retras. Totusi inainte am scris numarul meu de telefon pe tabla  in caz ca cineva se va pierde, si am scris ora 20.   Apoi m-am dus sa imi anunt parintii de planurile din week-end, si au parut entuziasmati.

Mai erau doar cateva lucruri de pus la punct de aici. Aveam nevoie de decoratii si de produse de menaj, respectiv  pahare de unica folosinta si alte chestii de genul asta. Ei bine singura problema era ca nu aveam toate aceste lucruri deci trebuia sa dau pe la un supermarket. O alta problema era ca nu aveam destui bani la mine deci trebuia sa merg si pana acasa. Deci  acest baiat va trebui sa vina cu mine peste tot.  Am hotarat ca mancarea  si bauta sa le iau numai maine, pentru a fi mai rapida la magazin. 

Toata aceasta agitatie m-a scos din plictiseala cotidiana si mi-a tinut mintea ocupata.  Restul zilei a continuat intr-o maniera foarte solicitanta. A trebuit sa repet indicatiile de cel putin 10 ori, si a trebuit sa imi spun numarul de telefon cam tot de atatea ori.  Pe langa asta a trebuit sa mai raspund la inca multe intrebari care nu imi trecuse prin cap: daca parintii mei vor fi acolo? daca pot dormi la mine? daca este wireless?  ce muzica va fi? si tot felul de chesti.   Cea mai amuzanta intrebare cred ca a fost daca putem ramane si duminica si cum nu ma gandisem la asa ceva  am spus ca voi vedea. Cat despre celelalte intrebari ei bine la inceput raspundeam cu o intrebare dar apoi  am invatat sa dau raspunsuri care sa multumeasca pe toata lumea.

Mai erau  15 minute pana la ora 2  si toata lumea parea foarte interesata de evenimentul de maine, iar eu eram stresata de intalnirea cu  baiatul care urma sa ma duca cu masina.  Nu am realizat pana in acel moment ca habar nu aveam cum il chema  si probabil nici el nu stia acest lucru. Deci  primul lucru care era de spus era numele meu, sau ceva de genu.

Clopotelul a sunat si eu ma pregateam incet de plecare, incet dar fortat.

-Hey!
-Salut. Deci incotro?
-Pai mai intai la mine sa luam masina si niste bani iar mai  apoi la un supermarket.
-La supermarket?
-Da, am cateva chestii de cumparat.
-Bine.
-Imi pare rau dar nu ti-am retinut numele.
-Nu pot sa cred ca nu m-am prezentat. Sunt  Tavi.
-Eu sunt Ela.

Am continuat discutia povestind despre ore si despre profi.  Eram de 2 luni in scoala asta si inca nu  stiam cum ii cheama pe profesorii mei cei mai importanti, deci  discutia s-a purtat mai mult pe recunoasterea, de catre mine, a unor profesori.

Acasa mi-am pregatit in 15 minute tot ce aveam nevoie, laptop-ul, niste haine de schimb, cateva carpe si lavete, si  alte cateva lucruri necesare.  Am luat banii, cheile si am iesit.

-Deci unde spuneai ca e cabana?
-Mai intai la supermarket.
-A da, am uitat.
-La care vrei sa mergem?
-Cel de la iesirea spre vest.
-Foarte bine.

Am pierdut cam  1 ora in magazin invartindu-ma nehotarat printre rafturi.  Noroc cu ajutoarul meu.
-Tavi, nu ai vazut cumva unde sunt  prosoapele de hartie?
-Sunt langa tine.
-Unde..., nu le vad.
-Sunt in partea dreapta.
-Vai..  Radeam  de mine cum nu am mai ras demult. Nu pot sa cred ca nu le-am vazut.

Am plecat de la supermarket destul de incarcati, nu am putut sa nu iau o sticla de suc si ceva de mancare, sa avem cat timp vom fi acolo. Am pornit la drum discutand, despre produsele de pe piata si despre  rolul supermarket-ului in societate.  Subiecte banale, dar pentru mine erau chiar antrenante.  Discutand eram cat pe ce sa trec, fara sa imi dau seama, de curba ,dar norocul nu a fost de partea mea. Desi Tavi conducea destul de incet , cand treceam curba mi-am inclestat  mainile de scaun si am inchis ochii.

-Ela!!!  Vocea lui era foarte alarmata. Ela! ce se intampla?
-Aaa...
-Ela!!
-Imi pare rau.
-Ela esti bine?  Am simtit cum ma scutura usor. Atunci am deschis ochii.
Fata lui era foarte aproape de a mea  si din cauza asta nu vedeam foarte clar.
-Da da. Nu am nimic.  Atunci s-a departat si s-a  relaxat in scaunul lui.  Imi pare rau.
-De ce iti ceri scuze?
-Nu stiu. Te-am speriat.
-Nu ai facut-o intentionat. Nu ai niciun motiv sa iti ceri scuze. Spune-mi ce s-a intamplat?
-Aaa....
-Ela?!
-Nu vreau sa vorbesc despre asta, bine?
-Bine!
-Putem pleca mai departe te rog?
-Da , bineinteles.

Ne-am continuat drumul si pana la cabana discutia a fost putin mai tensionata, el incercand sa imbunatateasca situatia iar eu incercand sa imi stapanesc emotiile.

-Unde e cabana?
-Aaaa.... Tot inainte.  Aaa.. uite-o.
-Wow...  asta da cabana.
-Mda. E mostenire de familie.

El a oprit, eu am coborat din masina si am deschis poarta. Dupa ce masina era parcata, am inchis impreuna poarta si apoi ne-am indreptat spre masina.

-Ma ajuti sa duc astea in casa?
-Da, cum sa nu.

-Pentru ce ai nevoie de toate astea?
-Aaa... Nu ti-am zis?
-Nu.  Si a inceput sa rada.  Radeam impreuna acum.
-De fapt dau o petrecere maine seara.  Aaa... si apropo de asta esti invitat si nu accept "nu" ca raspuns.
-Maine?
-Da.
-O sa vad ce pot face.
-Bine!
-Poti merge sa deschizi toate ferestrele de la etaj, din toate camerele? Te rog?!
-Da, da.

  In timp ce Tavi deschidea ferestrele de la etaj eu m-am ocupat de cele de la parter.  Dupa care m-am apucat sa sterg praful,  imediat venind si el sa ma ajute.  Dupa ce am terminat cu  praful,  eu am iesit afara sa curat masa, iar Tavi a ramas inauntru sa porneasca aparatele.  Imediat ce am terminat  de curatat masa de afara , am pregatit o gustare, si ne-am asezat amadoi la masa.
  Dupa masa am continuat curatenia, terminand pana la ora 7.
  Pe masina mi-am amintit de playlist-ul pentru petrecere si  l-am rugat pe Tavi sa ma ajute.  Totul a decurs destul de repede. Playlist-ul fiind gata in 30 de minute cu un numar de 300 de melodii,  eu urmand sa le  descarc in noaptea asta.

-Maine esti ocupat?
-Aaa... Am ceva obligatii de familie, dar daca ai nevoie de mine cred  ca pot sa te ajut.
-Ar fi grozav daca m-ai putea ajuta.  CAm pe la ora ai putea fi disponibili?
-La cat ai avea nevoie?
-La mine cu cat mai repede cu atat mai bine.
-Bine, atunci imi voi elibera programul pe toata ziua.  Atunci dupa ce terminam cu organizarea  venim din nou in oras?
-Nu cred ca vom avea foarte mult timp, deci ar trebui sa iti pui hainele  pentru petrecere cu tine.
-Foarte bine atunci.
-Tavi, sa sti ca m-ai salvat! Nu stiu ce ma faceam fara tine.
-Cu mare placere.  Oricand ai nevoie de ajutor .
-Noapte buna!
-Noapte buna!  Ne vedem atunci dimineata la 10?
-Da, e ok.

I-am  dat numarul meu de telefon, sa ma sune in caz ca intervin ceva modificari.  Dupa care eu am intrat in casa, el plecand .

{ deoarece acest capitol este de o complexitate mai mare, am hotarat sa il impart in 2 parti,  sper sa va placa}

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!