Capitolul 8. Neasteptat
Sara Bareilles - Breath again In graba mea de a iesi din casa, din locul cosmarurilor, mi-am lasat telefonul pe noptiera. Ce prostie, oamenii in general sunt morti fara posibilitatea de a comunica. Era oarecum amuzant avand in vedere ca imi testa capaciatea de a supravietui. Dragut! cu siguranta astazi voi avea cea mai mare nevoie de telefon. Cum anticipasem de dimineata, ziua mi-a cerut intruna telefonul, ba pentru calcule imposibile la chimie, ba pentru cronometrare, orice care sa foloseasca tehnologia mea inexistenta momentan. A trebuit sa intreb pe toata lumea cat e ceasul si sa calculez pe hartie tot. In concluzie o zi groaznica. Partea cea mai proasta a fost ca Tavi nu a aparut deloc la scaoala, sau cel putin eu nu l-am vazut deloc astazi. Eram atat de curiaoasa daca noaptea a reusit sa ne aduca pe amandoi pe aceeasi linie de plutire sau daca inca mai era suparat pe mine. Nevoia mea de comunicare a ramas nesatisfacuta pana la sfarsitul orelor, cu exceptia catorva
...frumos..chiar ma regasesc in ce ai spus despre amintire cum ca este zambetul unei lacrimi.. continuare va fi undeva pe vineri dupa examen;)..multumesc de apreciere
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place. Si astept atunci pana vineri
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere..Intrebarea am inteles-o dar spune-mi exact in ce caz? apropiere mai mare dintre un barbat si o femeie, barbat - barbat, sau femeie - femeie? :)))))
RăspundețiȘtergereamintirea este ceea ce strangi mai de pret, de rau sau de bine, din viata ta si care ti se ia la sfarsitul drumului... fructele amintirilor ramanand atarnate intre zare si viitor, ca cineva sa te pomeneasca pe tine si ale tale comune cu ale sale trairi...
RăspundețiȘtergereDar de ce sa dispara amintirile la sfarsitul vietii? De ce sa nu le luam cu noi? Nu sunt singurul lucru care ar merita luat? Nu sunt singurul lucru pentru care am trait? De ce sa nu le avem? Amintirile trebuie sa fie cu noi pentru totdeauna.
RăspundețiȘtergere