Ninsoarea!



Ninge. Ce ciudat. E primavara si totusi ninge. Acesti fulgi nu sunt reci, dar totuisi inghetati, nu sunt multi dar suficienti. La fel ca si acei fulgi din iarna si acestia danseaza in aer. Si acestia albesc pamantul. Si acestia ma incanta.

Aceasta ninsoare nu este rece dar totusi ma infioara. Poate pentru ca vesteste o schimbare. Nu se poate nu mi-e frica de schimbare. Cu siguranta vesteste pierderea fulgilor din casa lor.

De ce ai vi dupa mine pe aceasta ninsoare?  Nu ai plecat?  Ai spus ca pleci.  Ce mai vrei de la mine?

-Nu poti fugi la nesfarsit.

-Cine a zis ca fug?

-Asculta-ma macar o secunda.

-De ce ai venit sa imi  strici ninsoarea?

-Ce ninsoare?

-Uite.

-Bine bine ! Dar nu vrei sa ma asculti si apoi sa privesti ninsoarea cu mine?

-De ce as vrea sa privesc ninsoarea cu tine?

-Stai nu pleca.

-Eu nu plec . Tu ai plecat. Ce mai vrei acum?  Sa cersesti iertare?  Daca asta vrei poftim te iert. Te absolv de orice vina.  Acum poti te rog sa pleci?

-Asta vrei?

In unele situati chiar daca vrei sa spui nu spui da si asa a fost si acum .

-Da!

-Bine atunci plec.

Si s-a dus.  Acum stiu ce imi spunea ninsoarea.  Voia sa  ma anunte ca va veni.  Ninsoarea voia sa ma protejeze.  Eu am lasat-o.  Fara sa imi dau seama dar am lasat-o.  M-a acoperit si inca o face deci nu simt nimic.  Si de ce as face-o?  De ce as suferi pentru el?  Merita?  De ce ar merita?  M-a iubit?  Nu stiu.
Il iubesc? Poate.  Deci cu poate nu merge asa ca totul e bine insa tot simt un gol.

El a plecat eu ce vina am?  El a plecat si apoi a venit din nou pentru nimic.


Trebuia sa ii spun ca voi uita tot ce a spus?  Ca nu ma intereseaza decat momentul de fata si sa ii spun ca inca il mai iubesc?  De ce? Stiu cum gandeste el

.Si asta era ceea ce gandea el acum:Va veni sa cerseasca mila mea.  Ma va implora sa o accept din nou. Sigur va veni in curand.  Dar de ce nu a vrut sa ma asculte?   Voiam sa ii spun ca  de fept nu am parasit-o ca era doar un test.  Doar sa vad cum ar actiona daca eu i-as da papucii Ai picat testul .  Cand va veni ii voi spune ca nu imi pasa ca nu vreau sa o mai vad si sa ma lase in pace.


De ce nu imi revin inca?  De ce mai simt acel gol dureros in mine?  Mi-a spus ca ma iubeste.  Unde e ninsoarea?  Unde?  O vreau. Vreau sa ma protejeze iar. Sa ma iubeasca si sa ma tina minete. Sa ma acopere cu  fulgii ei catifelati si  sa ma protejeze inca o data.

Ninsoarea nu a mai venit.  Si eu am adormit  plangand, visand asteptand, Ninsoarea.

Comentarii

  1. Allex21 aprilie 2010 la 21:49

    hey, ''Ninsoarea''? mda.. tema e bine prezentata, mi-a atras atentia la granita dintre caldurosul rocoros ''Primavara'' care se imbie cu ''Iarna'' cea rece;)). Da, petalele care fulguiesc din nou aduca caldura unei noi vieti, unui nou sens, da.. Sens, Sa vina din nou Vara, cu petale albe si cer senin... felicitari pt postare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria Antoanela23 iunie 2010 la 16:30

    Multumesc mult Allex. Ma bucur ca ti-a placut.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!

Postări populare de pe acest blog

Capitolul 8. Neasteptat

Sara Bareilles - Breath again In graba mea de a iesi din casa, din locul cosmarurilor, mi-am lasat telefonul pe noptiera.  Ce prostie, oamenii in general sunt morti fara posibilitatea de a comunica.  Era oarecum amuzant avand in vedere ca imi testa capaciatea de a supravietui.  Dragut! cu siguranta astazi voi avea cea mai mare nevoie de telefon. Cum anticipasem de dimineata, ziua mi-a cerut intruna telefonul, ba pentru calcule imposibile la chimie, ba pentru cronometrare, orice care sa foloseasca tehnologia mea inexistenta momentan.  A trebuit sa intreb pe toata lumea cat e ceasul si sa calculez pe hartie tot.  In concluzie o zi groaznica.  Partea cea mai proasta a fost ca Tavi nu a aparut deloc la scaoala, sau cel putin eu nu l-am vazut deloc astazi.  Eram atat de curiaoasa daca noaptea a reusit sa ne aduca pe amandoi pe aceeasi linie de plutire sau daca inca mai era suparat pe mine.  Nevoia mea de comunicare a ramas nesatisfacuta pana la sfarsitul orelor, cu exceptia catorva
Citiți mai multe

Sunt tot ce vezi

Imagine
Intr-o clipa totul se sfarseste Si ce ramane oare? Ramane-o inima, Ce-alinarea nu-si gaseste, Ramane-un suflet, Ce-amintirile-si traieste. Sunt tot ce vezi si chiar mai mult. Sunt soare,luna, cer, pamant. Sunt foc si gheata. Sunt iubire si speranta. Dar si ele sunt in Eu Chiar de eu sunt ce-si si ele. Si de-s toate la un loc, Si eu voi fi cu ele . Sunt tot ce vezi si chiar mai mult, Pentru ca la tot ce vezi eu am in plus, Pe Mine, Eu ce n-a apus.
Citiți mai multe

Insomnie de vara

Imagine
Noaptea se revarsa din nou peste intreaga lume si aduce o data cu ea nelinistea mea. Inca o noapte in care nu pot sa adorm. Inca o incercare disperata de gasi linistea mea pe care am pierdut-o nu stiu cum. De data asta am un plan: trebuia sa ma obosesc atat de tare incat organismul meu pur si simplu sa cedeze. In seara asta aveam de gand sa merg la alergat si sa fac tot posibilul sa ma intorc cat mai obosita acasa.  Si alerg si alerg si alerg. Incerc sa nu ma gandesc la nimic, nici la ziua de ieri si nici la ziua de maine si totusi simteam golul din mine in toata puterea lui. Alergam mai tare si mai tare, sa scap de toate, sa fug de toate, sa uit de toate, dar traseul meu se incheie si acum alerg din nou spre probleme, amintiri, neliniste si insomnii.  Ajung acasa, ca de obicei mai rosie la fata ca rosia, daca cineva m-ar vedea acum s-ar speria si ar chema ambulanta, dar eu eram bine, m-am obisnuit deja cu fata asta, fac un dus, beau multa multa apa, imi pornesc radioul pe magic fm,
Citiți mai multe