miercuri, 16 decembrie 2009

Asteptarea II

Am reaprins focul si m-am asezat exact acolo unde stateam cand ai disparut. Mai intai de toate trebuia sa ma incalzesc astfel incat frigul sa nu imi mai stea in calea luarii unei decizii.
Ochii mi se inchideau putin cate putin. Nu trebuia sa adorm dar eram atat de obosita, nu am rezistat. Am adormit.


Am visat ca mergeam pe mare. Era cald dar simteam raceala din mine. Te-am zarit in departare si am inceput sa alerg spre tine.  La inceput alergam de-a lungul tarmului dar te-ai indreptat spre larg . Nu mai vedeam tarmul.  Am inceput sa ma scufund  tot mai adanc. Eram complet sub apa dar nu ma sufocam. Soarele a disparut. Era complet intuneric. Am inceput sa inot in sus dar nu mai stiam care e susul . Am renuntat. Ai aparut din nou in fata mea si am inceput sa inot spre tine.Aproape am ajuns ....

M-am trezit. Focul inca ardea, iar eu eram complet incalzita. Acum puteam sa ma misc si sa gndesc, un lucru de care nu m-am putut bucura in totalitate deoarece  am simtit o ruptura imediat ce m-am trezit. Nu stiam ce inseamna dar stiam ca nu e ceva de bine.

M-am concentrat cat am putut de mult. Nu voiam sa las  durerea sa invinga chiar daca aveam nevoie de ea.
Am inceput sa caut cu adevarat, ceea ce mai bine nu faceam.

Am gasit raspunsul. Pe noptiera era un plic pe care nu l-am observat la prima cautare. Era o explicatie .
M-am bucurat la vederea scrisului tau si am inceput sa citesc cu rasuflarea taiata.


Mi-a placut sa imi petrec timpul cu tine. A fost minunat dar a fost o greseala sa vin aici. Stiu tot ce ti-am spus si imi pare foarte rau pentru ceea ce am facut. Te rog nu ma judeca pana nu cunosti toata povestea. A trebuit sa plec, daca mai stateam doar inrautateam lucrurile.

Un comentariu:

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!