Light and Dark

Mai sunt 5 minute pana la miezul noptii si tocmai mi-am amintit de un om  ciudat care a spus urmatoarele, voi trageti concluzia si invatati ce aveti de invatat. "Iata-ma pe culme. Voi ma sarbatoriti, cartile mele sunt citite  de milioane de oameni, am 50 de ani si o femeie frumoasa care ma adora. Toate acestea sunt azi, le simt si-s beat de ele. Dar maine, cand voi imbatrani si pana mea neputincioasa va mucegai, ce va fi maine?  Se vor ridica altii, ma veti uita si voi ramane sa mor singur, nestiut de nimeni. Cati oameni se pricep sa dispara cand trebuie?  Adica atunci cand sunt iubiti, stimati, in plic apogeu, intre suisul luminos si coborasul sumbru? Asta e marea arta , sa stii sa mori frumos" Poate unii ati mai citit asta.  Ei bine, pentru cei care nu au facut-o inca sper ca nu le-am dat idei.  Nu are nicio legatura cu mine.  Dar mi s-a parut foarte interesant si pe de-o parte adevarat.

               " O amintire este Zambetul unei lacrimi." "Asa cum Paginile cad asa si lacrimile seaca"

  Nu mai cred in tine. Am crezut prea mult timp. M-ai secat.  M-ai distrus.  De ce sa mai cred?  Ce-mi esti tu mie?  Pot trai si fara tine. Voi gasi fericirea in altceva.  Am  auzit atatea despre tine.  Am incercat atat de mult sa am rabdare. Ai spus ca vei veni, si eu am asteptat.  Am asteptat o viata.  Dar nu mai astept. Tu nu existi. Esti doar un basm.  Esti doar o legenda. Ai fost creat pentru a ma face sa visez.  Si ce?  Nu vreau sa mai visez.  Nu vreau sa te mai ascult. Toti vorbesc de tine.  Toti spun ca este incredibil. Spun ca tu esti singurul lucru care face viata sa merite traita. Deci daca  tu nu existi atunci nu merita sa traiesti?  Ba da. Tu nu esti nimic.  Tu nu existi si nici nu ai existat.  Nu vreau sa te mai cred. Mi-ai secat visele.  Mi-ai distrus  viitorul caci nu ai venit desi te-am asteptat. Nu te mai vreau , o vis al disperari , dispari si i-a cu tine tot...

Lung.  Mult prea lung.  E-un drum lung. E-o cale scurta Ce se-ncrunta si se-ncurca  E-o lume mare si ciudata Ce minunile-si asteapta. E-o cale dusa spre nimic Ce tot asteapta sa-l ridic. E-un lac in valea neschimbata E-o lacrima pe cer uitata E-un zambet mic in mana mea E-un fulg de nea pe  luna ta.

        Probabil aceasta este prima si ultima postare care se va referi la mine.  De ce?  De ce tocmai acum vin doar sa ma prezint?  Sa va spun cine sunt  si ce caut aici cu un blog?  Pai, habar nu am. Eu sunt acum aici. Si am zis ca voi vorbi despre mine.          Ei bine am mintit din nou.  Sa fim seriosi cine poate vorbi despre el?  :"Sun inteligenta, desteapta, frumoasa si amuzanta.Iubesc viata si cea mai mare problema legata despre lume este pacea"  Mda cum sa nu?  Nu sunt in stare sa vorbesc despre mine. Nu stiu nimic despre mine. Da, e adevarat am un nume, o familie, o adresa, am chiar si un numar (adica CNP este un numar care ni se da la fiecare la nastere; referitor la numar este foarte amuzant, adica ne putem striga "hei tu 2356487245, vino putin", este foarte amuzant. "Oamenilor mari le plac cifrele").        Dar ce sunt t...

Picaturile se preling pe geamul autobuzului fara nicio grija, incet si enervant. Enervant pentru ca eu ma grabesc. Sunt stresata.  Nu ajung. Parca aud cum imi suna ticaitul ceasului in ureche.  Haide ! Misca autobuz incet.  Incredibil iar e rosu.  De ce nu ai trecut pe galben. Oare daca strig la sofer se va grabi?  Nici gand ma va crede o nebuna.  Haide nu pot sa intarzii iar.  De fiecare data intarzii. Ploua din ce in ce mai tare.  De ce m-am imbracat tocmai in fusta?  Bun, si acum ca autobuzul a oprit, ALEARGA!!!!!   Am ajuns chiar cand a inceput.  Restul erau deja inauntru si toti se uitau speriati la mine.  CEEE?   STITI BINE CA INTARZII MEREU.  Am urlat eu in gand.  M-am asezat repede la locul meu, iar  persoana de langa mine mi-a atras atentia, si pe rand dupa aceea toti mi-au spus in soapta ca iar am intarziat.  Si eu ce sa fac? Acum ca m-am linistit putin, pot fi atenta ...

-Sunt aici.!   De ce nu stiu. De ce am venit oare pana aici? nu am putut sa ma opresc doar la magazin si apoi sa vin acasa?  Nu nu eu trebuia sa il ascult. Ce-i cu mine? -Haide, intra! Cred ca nu mai pot da inapoi acum. Nu e chiar atat de rau, adica e doar ceva ce m-a rugat sa fac.  Mare lucru. -Hm ... Deci de ce m-ai chemat? -A da.  Uite , aaa....  mi-am luat o chitara si vreau sa o incerci. -Pentru atata tot? -Stiu ca nu e mare lucru, dar  chiar vreau sa stiu daca e buna sau nu. -Ce vrei sa cant? -Orice iti place tie. De ce  am ales tocmai melodia asta?  Este melodia mea preferata. Chiar eu am scris-o, nu merita sa o asculte.  Asa acum e mai bine. Am schimbat-o in cea mai seaca melodie.   Nu pot sa cred . Zambeste de parca i-ar placea. - De ce zambesti asa? -Pai nu am  mai auzit pe cineva cantand. -Aaaa.... Asta  e tot? -Pai sti sa canti destul de bine. -Defapt cant foarte prost. -Nu prea cred. -Nu ai dreptate....