Capitolul 4. In cautarea unui prieten.


Bryan Adams - Sound The Bugle




                                                          Capitolul 4. În cautarea unui prieten   


             Azi e luni, ceea ce inseamna ca am timp pana sambata sa fac rost de o prietena. Problema este doar ca nu am un motiv exact pentru a chema pe cineva sa vina la mine. Adica e doar inceputul semestrului, nu pot folosi scuze ca:" sa studiem pentru bac" sau "sa ne facem tema la mate" sau orice chestii care ar fi mers in mijlocul semestrului. Pe de alta parte am incercat atat de mult sa tin pe toata lumea la distanta incat  vor fi foarte reticenti cand vor trebui sa vorbeasca cu mine. Si mai e ceva.  Motivul meu de liniste m-a parasit.  Nu a mai aparut .  De asta ma temeam cel mai mult, daca nu voi mai fi in locurile in care am fost impreuna , nu va mai aparea.  Si se pare ca nu mai este. Cel mai mult ma tem de faptul ca nu va mai exista nimic. Mirosul lui, atingerea lui, privirea lui, toate vor fi doar vorbe goale. Va ramane un simplu om care a trecut prin viata mea si apoi a plecat, nemaiinsemnand nimic. 

        Prima incercare.

-'Neata!
-aaa..  Buna dimineata!  Ce i-am speriat.
-Ce faceti?
-Bine.  Tu?
-Bine. Super, cred ca asta pune capat conversatiei.

Mai bine mi-as gasi un loc langa o persoana cu care pot conversa cat de cat.
Am vazut un loc langa o fata care parea draguta, nu imi mai aminteam numele ei dar cred ca am facut cunostinta.

- Pot sa stau aici?
-Aaa...  Uau asta da uimire.  De fapt  trebuie sa vina Carla.  Asta ti se intampla cand nu ti minte numele. Cine e Carla?
-A  e ok .
-Sper ca nu te superi!?
-Nu, nu, stai linistita.


Macar mai sunt destule locuri.  Am ajuns mai repede la scoala pe considerentul ca voi  incepe cautarea unei prietene.  Se pare ca m-am pripit.

Urmatoarele 2 incercari de a conversa s-au terminat la fel. Se pare ca toate locurile sunt pastrate.  Deci m-am asezat ca de obicei intr-o banca unde nu era nimeni si am asteptat sa treaca timpul.  Am incercat sa nu inchid ochii mai mult de 1 minut, si asa era prea mult, dar aveam nevoie.  Pana la inceputul orei nu s-a asezat nimeni langa mine.  Cu siguranta un intarziat era osandit sa stea langa mine astazi.

Si totusi astazi se pare ca nu a intarziat nimeni, un absent probabil.  Dar la strigarea catalogului nu  am auzit niciun "absent"  chiar daca nu am ascultat.  Mai este o banca in plus?  Asa se pare.

Prima pauza, a doua sansa.

Un grup de fete era in curtea scolii. Am recunoscut cateva dintre ele si m-am dus acolo.

-Hey fetelor!  De unde atat entuziasm pe fata mea?
-Si deci cum a fost la intalnire?
-Aaa, pai dupa ce ne-am plimbat  ....     Am iesit din cerc si m-am indreptat spre o banca.

Avea vreun rost? Adica nu prea mai aveam cum sa ma imprietenesc cu vreo fata.  Dar stiu ca nu am cautat intr-un loc.  De obicei cu fetele care nu fac parte dintr-un niciun grup , este mai usor de conversat.  Asa ca m-am indreptat spre clasa.

-Buna!
-Buna!
-Ce faci?
-Bine. Ma pregateam pentru mate.
-Ooo.. Mate. Iti vine sa crezi ca avem asa de mute teme deja?
-M-am obisnuit cu stilul profei. Mereu face la fel dar nu da teme de vacanta si pe la sfarsitul semestrului o lasa mai moale.
-Suuper.
-Si tu, ce faci?
-Tocmai am fost sa iau o gura de aer curat.  E innorat afara dar e placut. Nu vrei sa vi si tu?  Mai sunt 5 minute de pauza.
-Nu multumesc.  Atat doar multumesc?  Ma surprinde , de obicei oamenii vor sa se justifice atunci cand resping o propunere.
-Bine, cum doresti. Nu vrei sa treci pe la mine sambata sa facem niste teme?
-Aaa...  nu stiu ce sa zic.
-Daca nu vrei nu e nicio problema.
-Am planuri cu familia week-end-ul urmator, imi pare rau.   Bun uite ca apare si justificarea.

-Ok mai vorbim.
-Da.

Nu exista nicio sansa sa reusesc sa conving pe cineva sa vina la mine sa invatam.  Uite fetele cu care am incercat sa vorbesc in pauza. Cum le cheama oare? Asta ti se intampla cand nu esti interesat. Nu conteaza o las balta.

-Micaela?
-Da?
-Ai invitat pe cineva la tine?
-Da dar nu poate veni, obligatii de familie.
-Aaa.. ce pacat!  As fi vrut tare mult sa iti cunosc prietena.


O alta zi fara succese.  Azi a plouat iar drumul pe care a trebuit sa il strabat pe jos a devenit invizibil ochiului meu, deci a trebuit sa ma opresc de multe ori pentru a-mi reface vederea, astfel am intarziat la scoala.

Am inceput sa alerg si pentru ca nu vedeam nimic in fata ochilor am cazut in mijlocul terenului de sport. Noroc ca toata lumea era deja la ora. Am ramas in ploaie nevazand nimic in fata ochilor.  Trebuia sa imi gasesc ghiozdanul si umbrela dar nu le puteam vedea.  M-am relaxat si am inchis ochii.  Am stat asa 1 minut dupa care am auzit un zgomot in apropierea mea.  Am presupus ca  e portarul sau ceva ingrijitor deci am incercat sa ma calmez.

-Te simti bine?  A spus o voce masculina, aflata foarte apoape.  Vocea nu parea a fi a unui om invarsta deci am incercat sa ma ridic.
-Da sunt bine.
Am deschis ochii dar privirea imi era inca incetosata. Am inceput sa ma ridic incet si am simtit cum o mana ma prinde de brat.
-Ma descurc multumesc!  Si m-am smucit insa bratul ma prins din nou.
Prin ceata din fata mea mi-am vazut gheozdanul , l-am luat si am plecat.

Comentarii

  1. si eu.. care credeam ..ca ai gasit pe cineva..
    trista povestea ta...ma intreb oare e adevarata?
    ...Auras..

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu este adevarat:p Multumesc ca ai citit!>:D<

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!

Postări populare de pe acest blog

Capitolul 8. Neasteptat

Sunt tot ce vezi

Insomnie de vara