Alearga

Picaturile se preling pe geamul autobuzului fara nicio grija, incet si enervant. Enervant pentru ca eu ma grabesc. Sunt stresata.  Nu ajung. Parca aud cum imi suna ticaitul ceasului in ureche.
 Haide ! Misca autobuz incet. 
Incredibil iar e rosu.  De ce nu ai trecut pe galben. Oare daca strig la sofer se va grabi?  Nici gand ma va crede o nebuna.  Haide nu pot sa intarzii iar.  De fiecare data intarzii.

Ploua din ce in ce mai tare.  De ce m-am imbracat tocmai in fusta?  Bun, si acum ca autobuzul a oprit, ALEARGA!!!!!  


Am ajuns chiar cand a inceput.  Restul erau deja inauntru si toti se uitau speriati la mine.  CEEE?   STITI BINE CA INTARZII MEREU.  Am urlat eu in gand.  M-am asezat repede la locul meu, iar  persoana de langa mine mi-a atras atentia, si pe rand dupa aceea toti mi-au spus in soapta ca iar am intarziat.  Si eu ce sa fac?

Acum ca m-am linistit putin, pot fi atenta la sedinta.  Ce subiect s-a hotarat sa mai dezbatem si azi?
Nici nu am apucat sa ma gandesc bine si  cel care vorbea s-a oprit brusc cu privirea spre  mine.  Ce s-a intamplat?

-Domnisoara  Pandrea, nu doriti sa beti un ceai si sa va uscati putin ?

Am ramas socata.  Am uitat ca afara era o ploaie torentiala. Acum am observat ca picaturi de apa se scurgeau din parul meu pe mainile mele.

-Imi pare foarte rau. Am uitat sa imi iau umbrela si m-a prins ploaia.
-Nicio problema. Va scuzam toti  15 min. pana mergeti si va uscati putin.
-Multumesc foarte mult. Va rog sa ma scuzati. Si am iesit  cat mai repede simtind privirile tuturor pe  spatele meu. Era asa de jenant.  Mi-amintesc totusi ca mi-am lasat ceva haine de schimb in birou.  Acum sunt bine venite.  Am fugit  am luat hainele si  cand sa ies din birou ma impiedic si cad. Incredibil astazi toate imi merg prost?  Bine macar ca toti erau in sedinta.  Am adunat repede hainele si am fugit la baie. 

Nici nu am realizat cat de uda eram pana nu m-am dezbracat. Voiam foarte mult sa fac un dus.  In fine asta e.  M-am grabit si intr-un minut am fost din nou la masa uriasa cu o cana de cafea in mana. Cand am intrat m-am simtit din nou privita de toata lumea, chiar si vorbitorul s-a oprit pentru 5 secunde, parea ametit. Mi-am reluat locul si sedinta a continuat.


Parca a durat o vesnicie toate sedinta asta. Si ce? Nu s-a discutat nimic important.

Biroul meu mic si retras. Din nou la munca.  Ce bine macar ca era cald. Am simtit ca inghet  pe tot parcursul sedintei.  Ce avam de facut?   A da, cum am putut sa uit.  Trebuia sa termin articolul despre copii orfani.  A da, pe azi aveam planificat pozele pentru articol si cateva interviuri de pe teren.

Dar cu ploaia asta.  Of va trebui sa o fac maine.

-Cioc ,cioc!  Buna! m-am gandit sa iti aduc un ceai cald .

-Multumesc mult dar chiar nu trebuia.

-Stai linistita.
-Serios chiar nu era nevoie.
-Glumesti?  Am crezut ca vei incepe sa stranuti imediat ce te vei intoarce in sala.
-Imi pare rau ca te-am dezamagit.
-De fapt m-ai impresionat.  Nu imi vine sa cred ca ai rezistat pana la sfarsitul sedintei.
-Mda. E foarte bun ceaiul. Chiar m-am incalzit.
-Nu sti cat ma bucur sa aud.  Si cum stai cu articolul?
-Astazi trebuia sa merg pe teren, dar din cate se vede nu prea am noroc.
-Si ce ai de gand sa faci?
-Pai, voi amana pe maine terenul, si azi continui cu informatiile pe care le am. Trebuie prelucrate putin si  coperta si altele.  Dar la tine?
-Eu mai am putin.  Ma gandesc ca te-as putea ajuta, daca ai nevoie de ajutor.
-Stai linistit ma descurc.
-Ok daca nu ai nevoie de mine.  Macar te-as putea duce acasa? Se pare ca ploaia nu s-a oprit.
-Aici nu te pot refuza.
-Bun atunci cand termini ma gasesti in  birou.
-Multumesc.
Ce zambet.  De parca eu i-as fi facut un favor nu el mie.  Adevarul e ca am mare nevoie de asta , daca mai trec inca o data prin ploaia asta  sigur ma voi raci.


Parca la el in birou  e chiar mai cald decat la mine, si eu aveam resoul dat la maxim.

-Salut!
-Hei!
Din nou acelasi zambet de parca ar fi rasarit soarele.  Sunt sigura ca zambetul asta ar fi putut da pe spate orice femeie , mai putin pe mine.
-Sunt gata.

-Si eu.  Stai doar sa imi iau cheile.

A dat caldura la maxim in masina. Este atat de confortabil.

Am ajuns. Parca nu as vrea sa cobor de aici, e prea placut.

-Nu vrei sa intri?

-Nu nu. Nu vreau sa deranjez.

-Nu fi prostut.  Cum poti tu deranja?

-Stai linistita. Du-te si fa un dus apoi culca-te.

-Serios, chiar nu vrei sa intri?

-Nu nu.  Ai nevoie de odihna.

-Bine.  Atunci multumesc ca m-ai adus.

Haide coboara odata.  Ce face?  A coborat si a venit sa imi deschida usa.  Cum am putut lasa asta sa se intample. Nu pot sa ma supar pe el. Totusi, pana la urma m-a adus acasa.

-Multumesc dar chiar nu trebuia sa iesi in ploaia asta.

-Este placerea mea.

Si din nou acelasi zambet.