marți, 8 martie 2011

Capitolul 9. Complicatii II

Christina Aguilera - You Lost Me



     Totul se invarte in jurul acelei intamplari.  NU mai intelegeam nimic. Timul a ramas pe loc in acea noapte. Mi-am petrecut toata noaptea in aceeasi pozitie, cu ochii pe telefon, cu spatele incovoiat.   Ceasul m-a trezit din visare, dar nu am reusit sa ma misc.  Nu exista nicio posibilitate prin care eu sa pot ajunge din nou in existenta.  Mecanic m-am ridicat si m-am uitat pe fereastra.  Afara era inca noapte. Am aprins lumina si  am inceput sa ma pregatesc pentru scoala. Nu gandeam, nu visam, nu existam.  In 10 minute am iesit din casa si ma indreptam spre scoala chiar daca era inca prea devreme. M-am hotarat sa merg pe jos o bucata de drum, aceasta decizie a venit inconstient, dar a venit.
    Pana am ajuns la scoala am reusit sa imi recapat constiinta , datorita unei cazaturi care m-a adus cu picioarele pe pamant.  Acum ca eram lucida , m-am asezat in autobuz, mi-am pus castile in urechi si am inceput sa vad toata situatia in ansamblu.  Era o chestie care ma deranja  si care nu ma lasa sa ma gandesc ca totul este bine, ceva imi scapa si nu imi puteam da seama ce.  Stefan a spus ca eu sunt singura care crede ca el e mort si mai important ca mie imi va fi mai usor asa.  1. De unde stie el ca imi e greu?  2.De ce a sti ca m-a mintit si ca nu vrea ca eu sa stiu ca traieste m-ar ajuta?  3. Parintii mei.  Ei de ce m-au mintit?  4 si cel mai important.  De ce eu trebuia sa cred ca Stefan a murit?


Am ajuns la scoala , intrebarile nu imi dadeau pace, mai ales ultima, Stefan a spus  ca este datorita faptului ca am fost cu el in masina, totusi asta nu imi explica prea multe. OK am fost in masina , si ce?  Am fost ranita,nu am murit, nu am patit nimic grav.  Se poate sa se fi intamplat ceva cat timp am fost eu inconstienta?  Si totusi ce se putea intampla atat de grav incat sa trebuiasa ca moara un om, chiar daca pentru o singura persoana.









Lunile treceau, Ianuarie, Februarie, Martie. Intrebariele erau tot acolo, dar in schimb nu aveam niciun raspuns.  Cu timpul am inceput sa uit de ele. Am trecut de la faza de a cauta un raspuns la incercarea de a nu pune intrebari. Acest lucru s-a manifestat si pe alte planuri. Incepeam sa nu mai pun trebari deloc in viata.  Nu mai intrebam nici macar chestii banale. Mi-am blocat de tot curiozitatea. De ce?  Pentru propria mea protectie.  Daca continuam sa  caut raspunsuri fara  nimic voi incepe sa nu mai exist decat in intrebari.  Si trebuid sa aleg intre doua rele, am ales raul care  l-am considerat ca e cel mai mic.

Viata merge inainte si nu o poti opri, insa daca as putea opri timpul  care ar fi primul lucru pe care l-as face?


Mereu credeam ca fiecare persoana merita sa primeasca in vita o minune. Dar minunea mea?  Trebuie sa fie inca acolo, sau eu am trecut pe langa ea fara sa imi pese.  Singurul lucru pe care il mai doream acum era sa uit ca l-am intalnit pe Stefan. Sa uit de existenta lui. Mi-am interzis sa ma mai gandesc la el, mi-am interzis orice amintire, si daca din greseala imi aminteam aveam o reactie foarte violenta de repulsie.


Trecutul trebuie sa ramana trecut iar viitorul trebuie sa fie maine.
[ Imi cer mii de scuze pentru intarziere]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!