joi, 27 ianuarie 2011

Knight Rider

Muse-Starlight



[Imi pare rau sa va tin inca in asteptare, dar pana voi reusi sa scriu o continuare la "Alaturi de ingeri" va propun urmatoarea  povestioara, scrisa la insistentele unei persoane.  Distractie placuta! P.S.  Va avertizez ca e prima data cand incerc asa ceva.]

        



             O priveliste pustie, un cer mohorat si un drum anemic, asta este tot ceea ce se vede la orizont.  Tot de aceasta priveliste este intampinat si  El.   Cine este El?   S-a autointitulat Knight Rider si este un motociclist.  Ce vrea de la viata?  Nici el nu stie.  Ce vrea sa gaseasca la sfarsitul calatoriei?  Ei bine, mai are un drum lung de parcur deci se poate hotara.  Dar totusi cine este acest Knight? sau  Rider??   Cum spuneam, este un motociclist. In mometul asta  se afla pe o Kawasaki, cu pletele in vant si cu privirea pierduta.  Avea in jur de 22 de ani, brunet, cu ochi caprui.  Acest Knight Rider era un aventurier. Calatoarea cat e ziua de lunga in cautarea unor raspunsuri si cateodata mai ajuta pe unul altul.


    Si ziua de astazi il gaseste pe Knight Rider pe drumul pustiu despre care vorbeam.  Se inserase ceea ce insemna ca el se apropia de casa in acest moment.  Drumul o ia la dreapta spre zona Raciu, iar calatorul nostru ajunge la sfarsitul calatoriei.  Opreste motorul, coboara de pe motocicleta si intra in casa(de fapt era un apartament), dupa care se intoarce cu o sticla de apa si o carpa.  Se opreste in spatele motocicletei si se uita le ea in decurs de un minut, dupa care incepe sa spele motocicleta, la sfarsit ramanand sclipitoare.  Chiar cand a terminat  de spalat a inceput sa ploua. Ce mai sfarsit pentru o zi atat de buna.

    Knight Rider intra in casa. Aprinde luminile si  se aseaza in pat visand cu ochii deschisi.  Intr-un final adoarme, dar ziua nu s-a sfarsit inca deoarece imediat se aude un ciocanit in usa.
Rider se ridica din pat si se indreapata cu pasi repezi spre usa.
-Buna seara!
-Buna scumpule!
-Ce s-a intamplat doamna Gal?
-Mi-a scapat cainele afara si la varsta mea nu mai pot alerga dupa el. Nu ma poti ajuta sa il gasesc?
-Sigur ca da.
-Multumesc scumpule.

In aceste clipe singurul lucra la care se putea gandea Rider era porecla lui; "Scumpule" Ce mai e si cu asta? Adica cine ma crede?  Diamantul coroanei sau ce?  Daca imi mai spune vreoda....


-Pe aici l-am vazut ultima data. Se indrepta spre Biblioteca.
-Avea zgarda?
-Da. Uite si lesa ca sa il poti prinde.
-Multumesc!
-Ai grija scumpule!


Oh! nu din nou. Are noroc ca o respect putin , ca altfel.....


Astfel eroul nostru porneste in aventura sa.  Mda asta da aventura , necesita vertiginos un erou.  In orice caz, acest Knight Rider are de indeplinit o sarcina; gasirea si prinderea cainelui.
Rider a plecat mai departe lasand-o pe batranica in urma. Dupa ce a trecut de coltul strazii, mergand spre biblioteca, a auzit un latrat puternic venind din spatele lui, destul de aproape.  S-a intors incet si privea fix cainele care se uita la el.

-Hai Rex!
Cainele  a latrat o data dupa care , atunci cand Rider a incercat sa se apropie, a luat-o la fuga.
Perfect! Nu cumva sa fie usor si sa pot pleca din ploaie, nu nu...

-Hai aici! Rex?!
A strigat aceeasi fraza de cel putin 10 ori, cainele nici vorba sa astepte. Rider era familiarizat cu cainele, toata problema era ca nu se prea placeau.   Au mai alergat pana la supermarketul  de la periferie dupa care cainele a inceput sa oboseasca. ( Rex incetineste si Rider se apropie. Oare cine va castiga aceasta cursa?  Multimea e in suspans. Rider se apropie tot mai mult de oponentul sau si...)


 Rider reuseste sa il prinda pe Rex cu lesa si acum  se indreapta amandoi spre casa. Cand se apropie de bloc, doamna Gal ii intampina pe amandoi.
-Vai! multumesc mult scumpule! Cat despre tine, Rex, de cate ori trebuie sa iti repet?  Caine rau!
-Nicio problema doamna.
-Pot sa te mai rog ceva?
-Daca nu trebuie sa il prind iar pe Rex atunci da.
-Oh..  Nu, scumpule {Mai suporta un pic apelativul si gata} Maine soseste nepoata mea de la Bucuresti, problema e ca nu stie cum sa ajunga pana aici, data trecuta cand a venit cu taxiul a costat-o o avere pentru ca acesta s-a pierdut. Ce sa faci , asta e! Deci ma intrebam daca nu poti tu sa o insotesti pana acasa.
-Ba da doamna . La ce ora soseste?
-La ora 12.  Numele ei e  Adela.
-Bine voi fi acolo.
-Iti multumesc mult scumpule!
-Nicio problema.( Tanti nu arata foarte in varsta deci banuiesc ca nepoata ei nu poate sa aiba mai mult de 16 ani, deci nu va fi o problema)



Ziua urmatoare Rider era la aeroport cu o pancarda in mana pe care scria Adela. Pe la 12.15 se apropie de el o fata cam de 19 ani.
-Salut! Tu esti cel care ar trebuie sa ma duca  in Raciu?
-Da.
-Eu sunt Adela.
-Imi pare bine.
....
-Si tu esti?
-Aaa...  Eu sunt .. Adica mi se spune Knight Rider.   (Rider nu ezita niciodata , totusi de data aceasta s-a blocat atunci cand trebuia sa isi pronunte porecla in locul numelui)
-Knight Rider?!  Nu ai si tu un nume? Adica inteleg ca asta iti este porecla dar ar fi frumos sa stiu cum te cheama.
-Sebastian.
-Imi pare bine de cunostinta , Sebastian. Mergem?
-Da da.
-Aaa.. Cu ce?
-Cu asta.
-Stai  cu motocicleta? Nu am fost niciodata si nu vreau sa mor inca. Se gandi ea.
-Da. Mereu exista un inceput.
-Ai macar casca si pt mine?
-Bineinteles.
-Nu putem lua taxiul?
-Crezi ca poti ajunge?
-Bine dar mi-e frica.
-Stiu ca esti curajoasa.
-De unde? Nu ma cunosti.
-Dar daca te vei urca pe motocicleta voi sti. Haide!  Pune-ti casca si urca-te in spatele meu.      Asa, acum inchide ochii.

Adela a inchis ochii si Rider a pornit.  Mergeu amandoi pe soseaua aglomerata, ea strangandul foate tare si el incercad sa se elibereze.
-Deschide ochii!
-Nu!!
-Haide iti va placea.
Acum se aflau pe un drum  linistit, iar soarele tocmai se ivea de dupa nori, inveselind ziua mohorata.

-Haide, deschide ochii, vei fi surprinsa de ce s-a intamplat!
Adela deschise ochii, si in acel moment stransoare ei devenii mai relaxata.

-E incredibil. Acestia se numesc ochii lui Dumnezeu.
-Ce?  Razele astea care  vin din nori?
-Exact.
-Frumos nume.

Intr-un final au ajuns la destinatie. Doamna Gal i-a primit pe amadoi inauntru si i-a asezat la masa sa manance.  Rider a refuzat, dar la insistentele Adelei a acceptat sa guste cate putin din fiecare.

-A fost delicoasa mancarea. Multumesc doamna Gal!
-Nicio problema scumpule.
Rider si-a dat ochii peste cap, iar Adela a pufnit in ras.
-Poti sa treci si maine te rog?
-De ce, doamna?
-Ai putea te rog sa o insotesti pe Adela cand plimba cainle?  Ma tem sa nu fie prea agitat Rex, iar apoi iar va trebui sa alergi dupa el.
-Desigur.
-Iti multumesc foarte mult.  Nu mai vrei o bucata de prajitura?
-Nu multumesc, am mancat destul.
-Sa iti fie de bine!
-Multumesc.

Si-au luat la revedere, iar in ziua urmatoare, Rider si Adela au scos cainele la plimbare dis de dimineata.

-Sebastian, de ce ai acceptat sa plimbi cainele.
-Hmm..  Ce?
-De ce vrei sa plimbi cainele?
-Daca nu veneam cu tine trebuia mai apoi sa il alerg.
-Bine dar de ce o ajuti pe matusa?
-Iti e matusa nu bunica?
-Nu, e matusa mea.  Deci de ce ai grija de ea?
-Pentru ca asa e bine.
-Si oamenii fac mereu ceea ce e bine?
-Nu, dar asa ar trebui.
-Sebastian!?
Adela s-a oprit si astepta ca Rider sa se uite la ea.
-Hmm.. Ce?
S-a oprit si el  si acum se uita la ea.
-Multumesc!
-Pentru ce?
-Pentru ca ai grija de matusa mea.
-Nicio problema.

Si au pornit mai departe. Dupa plimbare amandoi au luat micul dejun la doamana Gal, dupa care si-au pierdut toata dimineata si toata dupamasa povestind.
Zilele treceau si Knight Rider nu s-a mai urcat pe motocicleta. Singura data cand si-a amintit de ea, a fost atunci cand  Adela l-a  intrebat ce face in viata.

-Totusi sa te plimbi toata ziua pe motocicleta fara un scop, fara o tinta nu poate fi ametitor?
-Ma plimb pentru a-mi gasi tinta, pentru a-mi gasi un scop.
-De ce nu iti gasesti o slujba?
-Am incercat, dar nu am rezistat.
-Ai incercat sa  te inscri la o facultate?
-Dar am terminat facultatea.
-Si atunci de ce nu te angajezi?
-Nu imi gasesc motivatia pentru a o face.
-O faci pentru tine. Pentru viitorul tau.
-Si daca asta nu e 'deajuns.
-Crezi tu asta?  Intotdeauna e indeajuns.
-Poate.


Aceasta scurta discutie l-a facut pe Rider sa isi caute de lucru a doua zi, si spre uimirea lui si-a gasit ceva pe domeniul lui, si ceva care sa ii placa.  Asa ca a aplicat pentru job.

Zilele treceau, iar Rider si Adela erau tot mai apropiati, dar nu au facut totusi nicio miscare.  Rider a primit vestea ca a primit slujba , si voia sa ii multumeasca Adelei, dar cand a intrebat de Adela la usa doamnei Gal, aceasta i-a spus ca Adela era la plimbare deja cu cainele.
-Cum? De ce a plecat atat de devreme?
-Este ultima ei zi aici si voia sa  fie cat mai lunga.
-Nu stiti unde a plecat?
-Imi pare rau, nu stiu.

Rider a inceput sa alerge pe strazi in cautarea ei. Aude din nou un  latrat puternic in spatele lui. Se intoarce incet si il vede pe Rex. De data aceasta Rex nu a mai fugit, pentru ca era deja obosit. Rider l-a prins de lesa si   Rex l-a condus la Adela.

-Bau!
-Off.. Aveai dreptate. Daca nu esti cu mine trebuie sa alergi tu dupa el.
-De data asta nu am alergat.
-Multumesc mult Sebastian!
-De ce ai plecat fara mine?
-Voiam sa vad daca sunt destul de puternica pentru Rex.
-Si acum esti fericita?
-Da.
-Voiam sa iti spun ca m-am angajat.
-Serios? Foarte bine pentru tine.
Amandoi s-au imbratisat pentru cateva secunde, apoi s-au departat.

-Pot sa te rog ceva?
-Da, sigur.
-Poti sa ma duci maine la aeroport?
-Da. Dar si pleci?
-E timpul , am stat destul.
-Ai mai putea sta.
-Dragut din partea ta, dar nu.

Dupa plimbare Rider nu a mai stat la micul dejun, si nu s-a mai intalnit cu Adela in ziua aceea.  Dimineata amandoi tacuti au repetat scena de acum o saptamana, dar fara sa scoata un cuvant si fara ca Adela sa inchida ochii.  Nu au spus nimic  tot drumul pana la aeroport.

Stateau amadoi in sala de asteptare, uitandu-se unul la altul, fara sa se miste, fara sa clipeasca. S-a facut ultima strigare si ea s-a urcat in avion, fara sa isi ia ramas bun, fara sa scoata un sunet, si el la randul lui nu a facut nimic.   A plecat.



Ea a plecat, si el a lasat-o.  El a ramas, iar ea nu l-a chemat.  Dupa acea saptamana s-au mai vazut, dar totul disparuse. Se vedeau mai rar in vizitele ei, iar magia de la inceput nu mai era acolo.  Au pierdut amandoi si nici nu o stiu.
Totusi timpul le mai da o sansa, cine stie. Poate exista si Finaluri Fericite.

5 comentarii:

  1. hmm.. interesant.. sper ca si persoana, la a caror insistente ai scris lucrarea, sa o gaseasca de asemenea cel putin la fel de insteresanta si aprecieze efortul tau.

    in fine, pe scurt, tot ce mi-a exprimat povestioara se rezuma asa: nu cred ca exista o chestie mai frustranta ca sentimentele sau iubirea platonica.. grr.. pur si simplu "nasol' :P

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Multumesc pentru apreciere. Mda, nasol :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce trist! De ce? De ce nu au un final fericit :( ? Macar in povesti sa fie finaluri fericite daca nu in viata .

    RăspundețiȘtergere
  4. dar nu e un final trist :P Adica e un final deschis. Bine , nu e nici vesel dar...
    Oricum era de asteptat ca toata lumea sa vada povestea cu un final trist, totusi poate unii o vor vedea ca pe o deschidere la posibilitati.

    RăspundețiȘtergere
  5. avand in vedere k e povestea vietii mele vazuta prin ochii scumpei si talentatei mele vecine ce pot sa zic decat multumesc si esti cea mai tare si finalul, in viata reala nu exista happy end

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!