Asteptarea III

 Am citit toata scrisoare  si m-a durut de la pimul pana la ultimul cuvant.

     Stiu ca totul suna foarte rau pentru tine si imi pare rau ca te fac sa plangi dar....    Eu nu sunt potrivit pentru tine. Am incercat sa ma schimb ,sa fiu asa cum trebuie, dar sa spunem adevarul  , asta sunt si nimeni nu ma poate schimba. Am incercat mereu sa fac sa fie cat mai bine. Am incercat sa ascund suferinta de tine, am incercat sa fiu asa cum vrei tu dar am esuat de fiecare data.  Am realizat ca, schimbandu-ma pe mine si tu te schimbai. Totul devenea din ce in ce mai rau. Nu mai erai cea pe care am cunoscut-o , cea de care m-am indragostit, erai altcineva si asta era numai vina mea. Vreau sa redevi cine ai fost. Stiu ca nu am facut ce trebuia si nu vreau sa ma plang, dar am facut tot ce am putut. Am stat nopti nedormite numai ca sa ma analizez, sa ma pot controla, si reuseam incet, incet .M-am schimbat in toate modurile posibile numai pentru tine dar si tu te-ai schimbat. De ce? De ce ai facut asa ceva?   Totul s-a terminat aici. Simteam cum iti fac rau, simteam cu te schimbi . Nu stiu cum sa iti spun mai usor , dar  eu NU TE MAI  IUBESC.


Am scapat scrisoare din mana si am ramas uitandu-ma in gol . Nu voiam sa cred , nu se putea, dupa tot ce a spus. Preferam sa traiesc in minciuna. Minciuna nu doare, ea e placuta, e facuta sa te protejeze, sa te apere, sa te inveseleasca. Minciuna era frumoasa. Urasc adevarul. Adevarul doare, el nu face altceva decat sa sfasie valul cu care se acopera ochii ce nu vor sa vada. Adevarul distruge.  Acum aveam nevoi de minciuna. Am inceput sa ma mint singura spunand ca e o gluma , se va intoarce sa ma aline , sa ma salveze inca o data.



Am adormit plangand. Am visat ca eram impreuna. Ma tineai in brate tot timpul. Imi spuneai ca iti pare rau si ca nu trebuia sa pleci. Eu te-am iertat si am continuat sa ramanem imbratisati.





M-am trezit  si a inceput asteptarea.  Asteptarea ca durerea sa inceapa, asteptarea ca tu sa apari sa ma salvezi, asteptarea noptii.

Am vazut scrisoare pe jos si am ridicat-o amintindu-mi ca nu am terminat-o de citit si spercan ca macar una din asteptari sa se termine, in acest caz era durerea.  Am inceput sa citesc din nou scrisaoarea.

         NU TE IUBESC. Asta a fost tot intre noi, sa nu ma cauti, chiar daca o faci nu ma vei gasi. 
Nu vreau sa te mai vad vreodata.  Iti promit si tu ma vei uita repede, oricum nu te va durea, imi pare totusi rau ca nu ti-am spus in fata si ca te-am adus pana aici dar  nici eu nu am stiut ce am de gand.   Eu nu ma voi gandi la tine si tu ma vei uita in cateva zile.  
        Te rog sa ai grija de tine si sper ca viata sa iti aduca numai bucurii.

                                                                                         Imi pare rau ca s-a terminat asa.




Asta a fost toata scrisoare care m-a trezit din nimic. Acum simteam durerea, o simteam si crestea cu fiecare secunda care trecea.   Am iesit afara si am inceput sa caut peste tot. Am intrat in padure, dar am iesit exact la timp cat sa nu ma pierd in incostienta.  Am incetat cautarea si am intrat in casa . Am facut repede bagajele.
Am vrut sa le duc in masina dar mi-am amintit ca venisem doar cu o masina deci cu siguranta nu aveam cu ce sa plec.     Totusi nu mai puteam sta acolo inca o noapte , deci mi-am luat bagajul si am plecat pe jos spre oras unde trebuia sa gasesc un tren sau un autobuz care sa ma duca acasa.  Soarele apunea si se facea din ce in ce mai frig. Lacrimile imi  ardeau fata si faceau calatoria mult mai grea , dar nu am vrut sa le opresc. 

Am mers pe jos 2 ore si inca mai aveam . Acum era nopte complet. Puteam sa ma ratacesc foarte usor, dar nu m-am ,oprit la fel si lacrimile mele, care parca inghetau imediat ce alunecau de pe obrazul meu.



Intr-un final am vazut luminile orasului, dar nu m-am bucurat deloc. Era ceva care trebuia sa apara mai devreme sau mai tarziu.  Am intrat in oras , si spre norocul meu am gasit imediat gara . Am intrebat de un tren care ma va duce acasa si aveam noroc pleca unul in 15 minute. M-am grabit si mi-am cumparat un bilet si m-am imbarcat in tren. Majoritatea compartimentelor erau goale deci am stat singura la inceput.  De-a lungul calatoriei s-a mai asezat langa mine o batranica si un domn dar nu i-am bagat in seama am continuat sa simt durerea. La un moment dat plangeam dar niciunul din ceilalti pasageri nu a observat, ceea ce era perfect , nu aveam chef sa dau explicatii.

Trenul m-a lasat in oras si pentru ca era ora 5 a trebuit sa merg pe jos, oricum nemaiavand bani de taxi. Am ajuns acasa pe la ora 7 . Am facut un dus si m-am culcat.   Speram ca totul sa fie bine cand ma voi trezi dar nu a fost asa.                                                                                                                 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Capitolul 8. Neasteptat

Sunt tot ce vezi

Insomnie de vara