Floarea


Asculta mai multe audio Muzica
Mergeam ca de obicei acasa de la scoala .  Ma gandeam la ziua de astazi si cat de greu imi este de pe o zi pe alta.  Sa nu spun nimic rau, sau sa supar pe cineva si in acelasi timp sa ii ajut pe toti dar totusi sa nu uit de mine.
Ma gandeam la toate astea analizand ceea ce am facut azi si spunand ca nu a fost bine Nu am observat cerul care s-a facut senin, sau dealurile care au inverzit.
Treceam nepasatoare pe langa tot ce ma inconjoara, nu pentru ca nu imi pasa ci pentru ca am trecut pe acelasi drum de o suta de ori si deja ma plictisea totul.


Mi-am amintit de una dintre reactiile mele din ziua aceea si a inceput sa imi curga o lacrima pe obraz fara sa imi dau seama.  Lacrima a cazut pe o floare de langa mine.  Floare s-a leganat sub greutatea lacrimi si s-a scuturat.

Am observat in sfarsit ceva si m-am uitat la aceea mica si gingasa floare.  De ce nu am vazut nimic decat acea floare? De ce nu m-am uitat la cer sau la soare sau la orice altceva?  De ce merita acea mica floare atentia mea?  Merita ea macar o privire din partea mea?  Merita sa ma aplec spre ea? Nu mi-a facut  nimic pentru a merita atentia mea.  Nu  mi-a zambit, nu ma mangaiat, nu mi-a sters nicio lacrima.

Dar pe mine nu ma interesa daca acea floare merita sau nu atentia mea.  I-am dat-o fara niciun fel de obligatie.
M-am aplecat asupra ei si m-am uitat.


Acea floare eram eu.  Acum uda si zbuciumata. Nimeni nu imi da atentie , nimeni nu se uita la mine .  Nu era o floare frumoasa dar parca avea ceva special( ce ar putea sa aiba o floare special?).

La fel ca acea floare nu meritam atentia nimanui. Daca eu le dade-am atentie atunci si ei mi-o dadeau, altfel nu.  M-am simtit mica intr-o lume uriasa.
Dintr-o clipa in alta cineva putea sa vina si sa ma rupa, sa imi scoata radacinile si sa ma arunce oriunde ar vrea.  Poate ma va face cadou, atunci voi avea un sfarsit frumos, as putea spune chiar nobil.  Dar mai probabil ma voi ofili pe o strada pustie.

Floarea , acum uda, nu se mai misca dar s-a aplecat si se uita acum in jos.
Voiam sa o ridic sa o incalzesc si sa ii alin supararea, dar nu puteam face nimic.  Nu o puteam atinge sau mangaia.  De ce trebuia ca aceasata floare sa stea suparata si singua toata viata?  De ce nu putea fi fericita?

Mi-am petrecut o jumatate de ora asteptand ca floarea sa isi ridice din nou petalele catre soare si sa zambeasca.  Dar nu a mai facut-o.
Am distrus o floare.  Probabil tie nu iti pasa. O floare mare branza. Si ce daca ?  Adica au murit miliarde de flori si nimeni nu a varsat nicio lacrima pentru ele iar acum tu plangi pentru o amarata floare care probabil va fi calcata in piciaore in scurt timp.

Da chiar asata fac.  Si de ce nu as faceo?
Aceea floare eram eu , iar eu sunt ea.  Nu merit nici macar lacrimile mele?

Comentarii

  1. cosmin130626 martie 2010 la 10:13

    Esti f sensibila si pari trista

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria Antoanela26 martie 2010 la 12:43

    Nu sunt trista. De fapt in ultima perioada am facut tot posibilul sa fiu vesela si nu am permis ca nimic sa imi strice starea de dispozitie.

    Apropo de sensibilitate, ai dreptate sunt foarte sensibila.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea.Parerea ta chiar conteaza!

Postări populare de pe acest blog

Insomnie de vara

Imagine
Noaptea se revarsa din nou peste intreaga lume si aduce o data cu ea nelinistea mea. Inca o noapte in care nu pot sa adorm. Inca o incercare disperata de gasi linistea mea pe care am pierdut-o nu stiu cum. De data asta am un plan: trebuia sa ma obosesc atat de tare incat organismul meu pur si simplu sa cedeze. In seara asta aveam de gand sa merg la alergat si sa fac tot posibilul sa ma intorc cat mai obosita acasa.  Si alerg si alerg si alerg. Incerc sa nu ma gandesc la nimic, nici la ziua de ieri si nici la ziua de maine si totusi simteam golul din mine in toata puterea lui. Alergam mai tare si mai tare, sa scap de toate, sa fug de toate, sa uit de toate, dar traseul meu se incheie si acum alerg din nou spre probleme, amintiri, neliniste si insomnii.  Ajung acasa, ca de obicei mai rosie la fata ca rosia, daca cineva m-ar vedea acum s-ar speria si ar chema ambulanta, dar eu eram bine, m-am obisnuit deja cu fata asta, fac un dus, beau multa multa apa, imi pornesc radioul pe magic fm,
Citiți mai multe

Contrazice-ma daca poti!!!

Imagine
Perfectiunea. Probleme. Toti cautam perfectiunea. Sau asa credem.  Poate unii cred ca nu o cauta, sau nu vor sa accepte.  Nu vreau sa dezvolt problema pe aceasta parte deci fiecare cu ce vrea sa caute. Din nou ajung la perfectiune. Dumnezeu e perfect.  El l-a creat pe om.  Concluzie? Tot ce a creat Dumnezeu e perfect. Rezulta omul e perfect. Acum , daca omul e perfect si cauta perfectiunea de ce nu a gasit-o pana acum?  O are.  Omul vede perfectiunea peste tot si, la fel ca si lumina care se vede doar in intuneric , perfectiunea nu se vede decat in imperfectiune.  Tot ce ne inconjoara e perfect, deci nu se vede decat imperfectiune. Pe un perete alb nu vezi decat petele negre, la fel in perfectiune nu vezi decat inperfectiunea.   De ce sunt astfel puse conceptele nu  pot raspunde.  Dar daca nu v-am convins mai am argumente. Argumentele de mai sus au fost puse pe baza credintei sau doctrinei crestine in baza careia Dumnezeu a creat lumea.  Pentru cei care cred ca totul e un b
Citiți mai multe

Mereu in cautare...

Imagine
El a invitat-o la dans  si ea neavand de ales a acceptat. Au dansat doar un dans si sperau sa nu se mai intalneasca niciodata.  De ce au dansat?  E foarte simplu. Ea nu avea partener si  nu putea sta pe margine datorita prietenelor ei care o tachinau, iar el a pariat ca poate invita la dans orice fata.  Asadar au fost sortiti sa danseze impreuna. Dansul a decurs fara niciun cuvant din partea niciunuia.  La sfarsit s-a salutat si au plecat in directii diferite multumiti ca au scapat de rusine.  Asadar fara sa isi dea seama sperau sa nu se mai intalneasca niciodata pentru ca a fost un dans ingrozitor de lung pentru amandoi. si  ei nu s-au inteles prea bine. Motivul? Ei se urau, insa nimeni nu stia si trebuiau sa se prefaca. De ce se urau?   E o poveste lunga. El i-a oferit un pahar de suc si din greseala l-a varsat pe ea.  Ea nu s-a suparat foarte tare si a spus ca nu e nimic insa el  a vrut sa se scuze si  a scos-o in oras. In seara aceea  nu a vorbit deloc cu ea. Era nervos pe e
Citiți mai multe