Light and Dark

                                                         Capitolul 1.  Sfarsitul           In sfarsit viata mea era in ordine. Persoana pe care o iubesc era in sfarsit langa mine, si prin nu stiu ce minune si el ma iubea. Viata mea devenea un vis frumos.  Acum puteam sa mor linistita. Nu mai aveam asteptari de la viata si singurul lucru pentru care mai traiam era persoana de langa mine. El era motivul existentei mele.  Eram atat de fericita incat nu ma puteam opri din zambit, radiam de fericire.  Parintii mei au plecat  acum 2 ore la cabana , si ne asteaptau pe noi.  Stefan a venit cu masina chair la timp, dar bineinteles eu nu eram ga...

Incercarea de a gasi ceva, este incercarea de a pierde ceva.  Nu poti gasi ceva ce nu ai pierdut.  Care ar mai fi rostul?  Este la fel cum ai bea apa fara sa iti fie sete, fara rost si fara satisfactie, fara rezultat decat epuizarea.  Deci nu cauta niciodata ceva ce nu ai pierdut. Nu cauta iubirea daca nu ai pierdut-o.  Nu cauta speranta daca nu ai pierdut-o.  Nu cauta bucuria daca nu ai pierdut-o.  La fel ca si cautarea unei lumini in intuneric, care odata ce o gasesti te orbeste, transformandu-se din ceva mult dorit in durere si repulsie, asa si cautarea iubirii in ura, a sperantei in neincredere, a bucuriei in tristete, va crea dor durere.

Intr-o clipa totul se sfarseste Si ce ramane oare? Ramane-o inima, Ce-alinarea nu-si gaseste, Ramane-un suflet, Ce-amintirile-si traieste. Sunt tot ce vezi si chiar mai mult. Sunt soare,luna, cer, pamant. Sunt foc si gheata. Sunt iubire si speranta. Dar si ele sunt in Eu Chiar de eu sunt ce-si si ele. Si de-s toate la un loc, Si eu voi fi cu ele . Sunt tot ce vezi si chiar mai mult, Pentru ca la tot ce vezi eu am in plus, Pe Mine, Eu ce n-a apus.

Mai sunt 5 minute pana la miezul noptii si tocmai mi-am amintit de un om  ciudat care a spus urmatoarele, voi trageti concluzia si invatati ce aveti de invatat. "Iata-ma pe culme. Voi ma sarbatoriti, cartile mele sunt citite  de milioane de oameni, am 50 de ani si o femeie frumoasa care ma adora. Toate acestea sunt azi, le simt si-s beat de ele. Dar maine, cand voi imbatrani si pana mea neputincioasa va mucegai, ce va fi maine?  Se vor ridica altii, ma veti uita si voi ramane sa mor singur, nestiut de nimeni. Cati oameni se pricep sa dispara cand trebuie?  Adica atunci cand sunt iubiti, stimati, in plic apogeu, intre suisul luminos si coborasul sumbru? Asta e marea arta , sa stii sa mori frumos" Poate unii ati mai citit asta.  Ei bine, pentru cei care nu au facut-o inca sper ca nu le-am dat idei.  Nu are nicio legatura cu mine.  Dar mi s-a parut foarte interesant si pe de-o parte adevarat.